Drame reale si atit de putin festive…

Pare neverosimil, dar nu-i deloc exclus ca intreg acest efect de maretie sa fi fost scontat anume pentru a masca dramele reale si atit de putin festive, ce se joaca si acum in interior…

La 74 de ani, matusa Ana e sprintena si sfioasa ca o adolescenta. A nascut 8 copii, are 16 nepoti. Dumnezeu unul stie cum a izbutit sa-i rostuiasca pe toti, zidindu-le, in lungi zile de vara, case, gatind si dadacindu-le odraslele. A fost pururea saritoare la nevoie si neobosita ca o albina, dornica sa pridideasca peste tot. Dar acum trei ani puterile au lasat-o si viata i s-a transformat intr-un chin continuu. Sa fi spus cuiva, macar pe departe, a oprit-o pudoarea ei de batrina. Ai casei nu si-au dat seama decit in urma, cind nu se mai putea suferi in tacere. Cita cheltuiala de vorbe insa pentru a o convinge sa se arate medicului! A fost adusa nu demult, spune Nicolae Moraru, seful institutiei, cu un prolaps uterin total, fiind operata urgent, indata dupa examenul clinic…

Cazul acesta aduna, ca intr-o oglinda, reflexele unei intregi atitudini. Jena, fireasca la o femeie mai virstnica, e doar un aspect, si nu cel mai important. Medicul isi aminteste de un alt caz, intimplat cam in acelasi timp si tot cu o Ana, mai tinara insa cu patru ani decit prima. Si ea, cu cinci copii, cu zece nepoti, cu o viata la fel de trudnica. Acuza aceleasi simptoame si venise, la fel, mult peste primul semn de boala. "Zece ani, maica, m-am chinuit cu problema asta!", marturiseste femeia cu simplitate. Dar cind o intrebi de ce s-a codit atita, se apara ca un scolar: „Nici nu stiam ca la noi se poate asa ceva!"…

Se intimpla insa si lucruri aproape neverosimile, scandaloase prin lipsa de orizont pe care o inchid in sine. Pe un spatiu mai mare, poate ca as fi inclinat sa beletrizez starea de spirit a unei femei (mama a trei copii mici, intre sase si unsprezece ani) care s-a tot amagit vreo luna si mai bine cum ca "n-are nimica". "Avea, dimpotriva, o peritonita purulenta in regiunea ovarelor. Am inghetat cind am constat in ce stadiu avansat se afla", afirma ginecologul si, in treacat fie spus, la experienta lui de aproape treizeci de ani, e greu de crezut ca exagereaza… Cind si-a dat seama ca nevasta i se putea prapadi chiar in drum spre spital, barbatul care o incredintase cu atita nadejde medicului s-a facut ca o coaja de copac la fata. "Pai, se scuza el, mototolind o sapca veche in miini, ne-am gindit si noi ca nu-i nimic serios. Si, pe urma… n-aveam nici bani, ca nu lucram nicaieri si ne tinem numai cu cota parintilor"…

"Ieri, vine la mine o fata de vreo 17 ani: un copil, de fapt. Plinge si ma intreaba ce sa faca. E gravida in sapte luni, iubitul i-a intors spatele, iar tatine-su i-a promis ca o omoara… Ce sfat ii puteam da? In situatia ei, un chiuretaj ar fi o crima"…

Istorii ca acestea – fiecare capabile sa dea nastere la tot atitea romane – au loc de sase-sapte sute de ori pe an la Sectia ginecologie a Spitalui. In medie, chirurgul opereaza cam o data la trei zile; in realitate, sint zile cind este nevoit sa intervina chirurgical de trei, patru ori. "Cazurile grave sint, de obicei, si foarte tardive. Mai ales de la sate, femeile vin cu mare intirziere. Nu prea au bani, sarmanele. Dar poate ca isi inchipuie ca stam aici ca sa le jecmanim. Nu-i asa: urgentele se trateaza gratuit.. ce-i drept pentru medicatia lor nu dispunem decit vreo mie si ceva de lei pe luna; pe cind ne trebuie de vreo zece ori mai mult…"

"Sa le vedeti cum: majoritatea imbracate saracut, unele stilcite rau de barbatii lor…", mai spune medicul, aruncindu-si privirile prin geam, spre falnicii brazi din curte. Ce tulburator contrasteaza vitalitatea lor cu ceea ce adauga el, la final: zece cazuri de patologii canceroase, in forme avansate, inregistrate in ultimele citeva luni. Patru dintre aceste nefericite femei traiesc deja doar in amintirea celor care le-au cunoscut si, poate, iubit…

Publicitate și alte recomandări video