Era geoeconomiei

Avem in fata o tematica oarecum inedita in peisajul stiintific si publicistic romanesc, putini autori indraznind sa se incumete pe acest tarim. Geoeconomia si Diplomatia economica nu au devenit la noi – din pacate – nici discipline universitare, decit la SNSPA Bucuresti, din cite stiu, ceea ce, alaturi de politizarea excesiva a domeniului, aduce prejudicii grave si practicii diplomatice din domeniul economic, afectind profund interesele tarii prin numirea pe posturi de atasati economici ai ambasadelor noastre a unor oameni foarte slab pregatiti, si am constatat cu totii astfel de fenomene.

Abordarea poate fi, de aceea, binevenita, in contextul actual intern si international, marcat de fenomenul complex si contradictoriu al globalizarii, cu multiplele sale provocari, ca si de criza economico-financiara, cu avatarurile sale. In acest context, problematica economica a devenit preponderenta pe agenda politicii internationale. Revolutia tehnologica, deschiderea frontierelor si liberalizarea schimburilor au favorizat dezvoltarea companiilor transnationale, dotate cu strategii veritabil planetare.

In ce le priveste, statele s-au angajat in politici ofensive de cucerire a pietelor externe si de preluare a controlului in sectoare de activitate considerate strategice. Pentru state, accesul la putere si afirmarea lor pe scena internationala depinde, in hiperconcurenta globala de astazi, mai mult ca oricind, de potenta lor economica, de competitivitatea firmelor lor si de locul pe care ele il ocupa in comertul mondial, si mai putin de capacitatile lor militare. Altfel spus, forta armelor nu mai are mare semnificatie daca nu este produsa si sustinuta de o forta economica pe masura. Sub presiunea crescinda a procesului de globalizare, interesele economice ale natiunilor sau ale gruparilor de natiuni prevaleaza asupra intereselor lor politice. Aceasta glisare semnifica inceputul unei noi ere in relatiile internationale: cea a geoeconomiei, al carei principal instrument il constituie diplomatia economica.

Aflati in serviciul ambitiilor nationale, diplomatii de astazi trebuie sa poarte o dubla cascheta: diplomatica si economica, ceea ce le pune in fata noi probleme. De facto, sanatatea economica a unei natiuni este cea dupa care-i judecam astazi adevarata putere. Intr-o lume pe cale de a deveni globala, interesele politice ale natiunilor se supun intereselor lor economice. Logica infruntarii nu a disparut, dar si-a schimbat natura, antagonismele gasindu-si o noua expresie esentiala in forme economice.

Aceasta teza este sustinuta de autori ca Edward Lutwak si Pascal Lorot, considerati drept intemeietorii Geoeconomiei. Cei doi autori amintiti au anuntat inca din anii 1990 aparitia unei noi ordini internationale, in care armele economice le vor inlocui pe cele militare, ca principale instrumente in serviciul statelor, in dorinta lor de putere si de afirmare pe scena internationala. Prioritatile economice, cum ar fi pacificarea schimburilor, trec inaintea amenintarilor si aliantelor militare, preluind prim-planul.

In viitor, constringerile economice vor fi principalele mecanisme de reglare a diferitelor contradictii politice sau strategice. Constringerea externa asupra natiunilor si tarilor va fi de-acum una prevalent economica, mai bine zis geoeconomica. Geopolitica clasica, pentru care rivalitatile dintre state sint, inainte de toate, relative la teritorii si ideologii, se vede surmontata de geoeconomie, asa cum diplomatia clasica se vede surmontata de cea economica. Obiectivul central devine cucerirea sau prezervarea unei pozitii privilegiate in sinul economiei mondiale.

Abordarea dezvoltata de Edward Lutwak, in special in lucrarea The Endangered American Dream, pe care am avut-o la dispozitie in traducere franceza: Le rêve americain en danger, Odile Jacob, Paris, 1995, marcheaza o schimbare in intelegerea noii arhitecturi internationale si a jocurilor actorilor sai. Aparitia conceptului de geoeconomie semnaleaza o intrare in forta a chestiunilor economice pe agenda geopoliticii mondiale, a realitatilor economice care vor conta atit de mult in articularea noilor strategii. Geoeconomia priveste in principal statele puternice, care au inteles sa dezbrace vechile haine ale razboiului si retorica specifica si sa-si circumscrie rivalitatile in spatiul economic. Intr-o masura importanta, geoeconomia priveste, desigur si tarile din lumea a doua sau a treia, cu atuurile lor sau cu elementele lor de vulnerabilitate. Vom analiza, de asemenea, si atractivitatea si succesul economic al marilor orase, orase-stat care concentreaza foarte multa putere. Totodata, este inevitabil sa analizam comportamentul marilor companii transnationale, care sint actori de baza ai jocului geoeconomic.

Locul si rolul statelor in formularea de politici geoeconomice este de reanalizat in contextul globalizarii. Ele pastreaza inca un rol central in orice strategie geoeconomica, determinind dispozitivele si posturile geoeconomice, identificind amenintarile, stabilind tacticile ofensive si defensive si punind la dispozitie mijloacele necesare. Dar rolul lor scade in principal in favoarea marilor companii, care au o vizibilitate suficienta si ocupa sectoare strategice, putind sa conturneze politicile statale sau sa le integreze, sa le instrumentalizeze in actiunile lor economice internationale. De cele mai multe ori, insa, statele si intreprinderile actioneaza concertat, sprijinindu-se reciproc, potrivit imperativelor strategice ale unuia sau ale altuia.

Conceptul de geoeconomie este unul global, el dobindind o dimensiune planetara, practic nelimitata. Intr-o incercare de definire, putem spune ca geoeconomia reprezinta analiza strategiilor de ordin economic intreprinse de state in cadrul politicilor privind protectia economiilor lor, sau ale companiilor, vizind dobindirea si utilizarea de tehnologii cheie, de resurse rare si/sau cucerirea anumitor piete sau segmente din piata mondiala, pentru producerea si comercializarea unui produs sau a unei game de produse sensibile, in sensul ca producerea sau controlul acestora confera detinatorului – stat sau companie – un element de putere si de afirmare internationala si contribuie la dezvoltarea potentialului sau economic, social si politic .