Familiile europene si rudele de la Bucuresti

Cei treizeci si cinci de eurodeputati romani si-au ocupat locurile in grupurile politice si in comisiile de specialitate ale Parlamentului European (PE), desi pozitia lor in acest for reprezentativ al Uniunii Europene nu este decit temporara. Statutul lor este marcat de o anume ambiguitate, in sensul ca nu au fost alesi printr-o consultare electorala directa, asa cum va fi cazul celor votati la 13 mai. Ideal ar fi ca aceasta sa nu le afecteze actiunea politica, insa probabil ca foarte multi dintre ei mai au destule lucruri de invatat de la colegii lor mai rodati in activitatea forului de la Bruxelles si Strasbourg (se stie ca la Bruxelles au loc sedintele pe comisii parlamentare si pe grupuri parlamentare, iar la Strasbourg cele in plen).
Chiar daca alegerile se apropie, merita analizate functiile si responsabilitatile asumate de eurodeputatii romani. Discutia pe marginea comisiilor de specialitate trebuie separata de cea referitoare la grupuri. Prima va fi tratata  pe larg cu alte ocazii, pentru ca alegerea comisiei ne va spune multe despre prioritatile politice ale respectivilor eurodeputati. Iar daca ei vor deveni si candidati in alegerile din mai, atunci se va putea anticipa o problematica a campaniei electorale. Evident, nimeni nu-si face iluzii ca dezbaterea se va purta pe chestiuni "europene", insa este de datoria eurodeputatilor-candidati sa expliciteze cit de cit acest proces politic stufos, pentru opinia publica romaneasca.
La fel de relevanta este, insa, activitatea pe grupurile parlamentare. In sedintele plenare, presiunea timpului si numarul mare al europarlamentarilor fac ca discursurile si luarile de pozitie sa fie, de regula, foarte scurte. In cadrul comisiilor, pe de alta parte, se discuta (tot) foarte concis si, in plus, tehnic. Astfel ca sedintele de grup parlamentar vor reprezenta, pentru eurodeputatii romani, excelente ocazii de afirmare politica. Iar dobindirea unor pozitii influente in cadrul grupurilor constituie si o recunoastere a calitatilor personale, nu doar o acceptare a ponderii numerice detinute de propriul partid in familia politica respectiva sau in ansamblul PE.     
Astfel, trebuie mentionat ca democratul Marian-Jean Marinescu a devenit unul din cei zece vicepresedinti ai grupului Partidului Popular European (Crestin-Democrat) si al Democratilor Europeni (PPE-DE). Desigur, "popularii" constituie cel mai numeros grup si, totodata, singurul care reuneste europarlamentari din toate cele 27 de state membre. Si numarul de functii alocate PPE importante este mare, grupul preluind din aceasta luna presedintia PE si avind, totodata, 4 vicepresedinti si 3 chestori ai PE. Astfel ca aparitia unui eurodeputat roman in partea superioara a ierarhiei nu are de ce sa surprinda, mai ales ca popularii trebuie sa-si consolideze pozitiile in Est, daca doresc sa ramina si dupa 2009 cel mai mare grup politic din PE. 
S-a vorbit mult despre contributia Partidului Romania Mare la formarea – deocamdata, nefinalizata – a unui grup nationalist-populist, "Identitate, Traditie, Suveranitate". Normal ar fi ca PRM sa obtina cel putin o functie foarte importanta in acest grup, a carui structura nu va fi, probabil, foarte stufoasa. Cum este putin probabil ca dupa alegerile din mai sa se opereze schimbari intr-o echipa de conducere abia aleasa, obiectivul PRM ar putea fi obtinerea presedintiei acestui grup dupa scrutinul din 2009, daca va avea succes electoral pe plan intern (si, desigur, daca partidele-partenere nu vor straluci, ele insele, pe plan intern).
In tabara Partidului Socialistilor Europeni (PSE) nu s-a recurs la modificari ale structurii de conducere a grupului, insa nu este exclus ca, in cazul unei bune comportari in alegerile din mai, cota PSD sa urce in cadrul respectivului grup. Cum socialistii, ca si popularii, au o structura destul de incarcata – si, in plus, detin multe pozitii cheie in conducerea PE – fara indoiala ca in viitor vor fi promovati si social-democratii romani. Actualul lider al delegatiei "nationale" (adica, a PSD), Adrian Severin, pare a avea cele mai bune sanse de a se impune in forurile de conducere ale grupului sau pe o functie parlamentara importanta.  
In fine, liberalii – grupul "Alianta Liberalilor si Democratilor pentru Europa" – au o structura diferita de cea a popularilor si socialistilor. Exista un birou de conducere din care fac parte si sefii delegatiilor partidelor "nationale" afiliate la ALDE. In cazul Romaniei, este vorba despre liberalul Adrian Cioroianu, care apare in organigrama ca "al doilea adjunct" al liderului, si de Silvia Ciornei (Partidul Consevator). Daca PNL va reusi sa-si mentina o reprezentare consistenta si dupa alegerile din 13 mai si – mai ales – dupa cele din 2009, este posibil ca influenta sa in cadrul ALDE – si asa notabila – sa sporeasca.
Ar fi bine ca, in timp, cit mai multi eurodeputati romani sa ocupe functii importante, sa se afle si sa se exprime acolo unde se vor lua decizii majore pentru alegatorii lor. Si, in plus, din asemenea pozitii ei ar putea sa inceapa un legitim export de sfaturi si bune practici inspre colegii lor ramasi tara – cei pe care imaginea de astazi a Parlamentului roman nu-i lasa indiferenti.