Fierbinte!

O verva inter/belica emana textele Magdei Ursache, strinse (cam prea tare) intre copertile recentului ei volum Pe muchie de hirtie, titlu calchiat, parca, upa un  roman – cu cheie – al lui Mihai Beniuc din anii ’60 ai veacului  trecut. Autoarea, ce ne-a dat, in zece ani, sase romane ("la  cheie"), citeva editii critice si antologii este, in publicistica (uneori si in prozele sale), o razbe(l)nica; la ea armele nu tac, cind vorbesc muzele. Parca-i pusa de cineva de veghe in lanul de secara, nu doar al literaturii, ci a tot ce misca-n tara asta (riul,ramul). Ea pare a fi un prototip al "omului recent", care are deschise toate canalele media si, in acelasi timp, citeste, scrie, calatoreste, traieste (sau moare), jerfa suprema pe altarul unui secol destrabalat. La ea m-oi fi gindit, oare, cind am facut, acum vreo 10-20 de ani, portretul-robot al unei astfel de creaturi? Posibil.

Iata doar un fragment: "Cititorul cel Bun cumpara toate ziarele/ toate revistele, toate cartile/ si le citeste pe toate/ pe rind, la rind si deodata/ El deschide radioul, televizorul, aragazul,/ frigiderul, masina de spalat creierul, automobilul,/ merge la cinema, la teatru, la opera,/ nu pierde nici un vernisaj, nici o lansare de carte/ la apa, nici un meci, nici o ocazie (…) Cititorul cel Bun la nevoie se intilneste cu un alt  Bun Cititor/ ei fac schimb de idei la o bere/ ei se inteleg de minune/ O, poezia si romanul acela si filmul/ si teatrul si opera si expozitia si concertul/ si berea/ Rece Rece Cald Cald /…/ dar condica, dar problemele cu cele patru operatii/ dar doctorii, dar femeile, dar barbatii/ dar albii, dar negrii, dar galbenii/ dar nu observi, domnule, nu sesizezi/ nu intelegi autorul/ Cald Rece/ Cald Cald/ Fierbinte".

Ceea ce, dintre toate, refuza Magda Ursache este masina de spalat creierul. Bolile spiritului critic (titlul precedentului volum de publicistica), bolile societatii romanesti din ultima jumatate de veac sint monitorizate cu o acerbie mai  dihai decit a facut-o – de-un exemplu – Uniunea Europeana, pina sa ne primeasca, ruda saraca, in marea ei (de la Pristanda citire) "famelie". Fisele de observatie ale diaristei substituie binisor munca unei intregi echipe de cercetare, presupunind ca aceasta ar exista. In nici 200 de pagini, poti citi o "Cronica vivanta a tranzitiei" (titlu de subcapitol), din care se degaja, voluptos, "haosul socio-cultural", ticurile, clicurile si declicurile unei societati care-si cauta fagasul intr-o Europa civilizata.

Magda U. este o comentatoare ultra-sensibila, ea sufera pe pagina u neori cu o daruire induiosatoare, pentru soarta si "eurosoarta culturii romane". Citind-o, te-apuca risu-plinsu vazind minia ("libera") de care autoarea e cuprinsa cind ia la puricat gresalele pe care fara, dar mai ales cu voie, le comiseram in lungul drum spre luminita de la capatul tunelului. Grafomania, megalomania, "bruiajul din cultura", "birzoii din presa", "mitocania tehnicizata, manopera practicata de edituri (spolierea nerusinata a autorilor), memoriile contrafacute sau deghizate, discreditarea clasicilor, confuzia in alegerea modelelor, pierderea identitatii, stilcirea limbii, "imbecalizarea Romaniei" (cu o vorba a lui Octavian Paler) sint doar citeva dintre temele  ei recurente.

Una dintre aceste batalii se desfasoara pe "linia fierbinte a prozei" de ultima generatie. Magda U. aduna toate scrierile rau famate ce "au tinut afisul" in ultimii ani si le denudeaza, le transeaza, le cerceteaza cu o voluptate de medic legist. Daca  n-ai citit (ca mine) o astfel de literatura, ai ocazia acum sa afli cel putin care-i sint mizele, cit de adinc penetreaza. Autoarea declara ca nu o sperie cruditatile de limbaj (a dovedit-o in romanele proprii), ceea ce o oripileaza in aceste scrieri este cantitatea imensa "de prost gust, necuviinta, nerusinare, indecenta, scatologie". Spre ilustrare, se dau citate copioase, pe care hirtia acestui ziar nu le-ar suporta. Marturisesc ca, citindu-le, m-a apucat o greata cum n-am mai avut decit atunci cind am vizitat (la Braila, cu Mihai Ursachi si Val Gheorghiu) un pavilion de boli venerice.

Culmea e ca unele dintre aceste carti sint premiate de Uniunea Scriitorilor si laudate de critici cu papion, despre care n-ai fi crezut ca au organ "pentru scriitorii de carton si de palat tiganesc" – cum le zice Magda U. -, ca nu fac diferenta intre Henry Miller ori Nabocov (cu "Lolita" lui) si nu stiu care Ioana, cu al ei "Bagau". Surpriza (constata Magda U.) e ca "poetele si prozatoarele sint mai barbate in a se arata necomplexate si neinhibate" decit …barbatii. Sigur ca, intr-o societate deschisa (dar "fara printip"), aceasta "gimnastica sexuala" este libera sa se dea in spectacol. Dar s-o mai si premiem?

Trebuie spus ca, odata intrat in colimatorul Magdei U., nu mai scapi usor. Repetitia este mama invatarii de minte, de aceea unele nume, ilustrind aceleasi realitati, migreaza dintr-un text in altul. Delictul de prezenta, de prestanta si, mai ales, de opinie este urmarit pina-n pinzele albe. Sint dati mereu-mereu "pe rizatoare" (vorba lui Luca Pitu) "insolentul Andrei Gheorghe"; Alina Mungiu (pentru o piesa scandalizanta dar si pentru ca "detesta promovarea asta nationalista a unei istorii culturale scurte si sarace"; daca-i asa, a fost contrazisa chiar de fratele ei, Cristian  Mungiu, care a primit Marele premiu la Cannes); Mihai Zamfir ("homo europeus al zilelor noastre", a sustinut intr-o conferinta ca "etnic, probabil ca sintem slavi romanizati"!!); H.R. Patapievici ("revelatia a doua secole, XX si XXI"); Adrian Cioroianu ("intello mediatizat"); "versatila Nina Cassian" ("jurnalele sale, cu gauri negre de memorie si de constiinta, un fel de marturii roz-combinezon, colcaie de falsificari"); "asepticul plicticos Cristian Pirvulescu" si multi altii care fojgaie prin media..

S-ar parea ca autoarea doar deconstruieste si pedepseste (ori persifleaza), ca nu vede in juru-i decit reali sau potentiali delicventi (in)telectuali, pe care-i arde cu nuielusa peste degete. Nu, exista si spirite cu care consuna, ba chiar, mergind tot pe "muchie de hirtie" (fara a-i menaja, la o adica), le ofera, tandra, "Crengi de liliac pe gratis" (titlu de capitol), comentindu-i entuziast ori comprehensiv, dupa caz. Sint mai intii "clasicii nostri",valorile perene de care n-ai voie sa te atingi (de aici inflamarea ei impotriva profanatorilor). Exista, apoi, citiva combatanti cu care se simte solidara in asanarea deformatiilor de tot soiul. Si mai exista un numar de amici sau de simpatiza(n)ti ce-i justifica, fara alte argumente, ofranda.

Post-scriptum. "Institutia" premiilor literare a fost deseori  incriminata, persiflata de Magda U. (chiar si intr-un roman, Bursa de iluzii). Si pe buna dreptate. Autoarea a beneficiat, pina acum, de sase nominalizari la premiul Asociatiei Scriitorilor din Iasi, fara a-l lua. Ei bine, a saptea oara l-a si primit, pentru  volumul "Bolile spiritului critic". O fi o razbunare a juriului? Un semn ca se-ntimpla ceva in republica ieseana a literelor? O incercare de-a o face sa-si ascunda gherutele? De retinut poanta unui amic, la festivitatea de premiere: "Ca nominalizata perpetuu, aveai haz. Acum, ca te-au premiat, nu mai ai nici un haz…". Om mai vedea.

Publicitate și alte recomandări video