„Ia sa vedem, ce a facut, de fapt, Mitropolia?”

 Publicarea acestor randuri se face chiar in ziua in care, la Iasi, se intruneste Adunarea Eparhiala a Arhiepiscopiei Iasilor (o eparhie ce cuprinde judetele Iasi, Botosani si mare parte din Neamt). Acest organism, alcatuit din doua treimi mireni si o treime clerici (alesi prin vot la nivel de parohii, apoi de protopopiate), are menirea de a examina rapoartele de activitate ale sectoarelor Centrului Eparhial pe anul precedent. Cu alte cuvinte, e un moment de evaluare a ceea ce s-a lucrat, a implinirilor sau a neimplinirilor din viata Bisericii. Moment de bilant, moment de stabilire de noi prioritati. Rezultatele acestor analize vor fi prezentate, in cursul zilei de azi, presei si puse la dispozitia tuturor celor interesati, in primul rand prin mijloacele de informare bisericesti (le veti putea gasi pe mmb.ro si doxologia.ro, in primul rand). Transparenta de care da dovada Arhiepiscopia Iasilor (ca si alte eparhii din tara) ar trebui sa trezeasca macar o farama de curiozitate in mintea (mai ales a) celor care tot critica Biserica pe motiv ca este superbogata, suprafinantata si… dureros de populara! Sa cerceteze datele puse la dispozitie, macar din dorinta de a-si confirma teoriile antiecleziale, spunandu-si in barba: "Ia sa vedem, ce a facut, de fapt, Mitropolia, intr-un an de zile?"

Si ce ar putea afla din, repet, datele oficiale puse la dispozitie de Eparhia Iasilor, date care pot fi confirmate de instante obiective (cum sunt cele care reglementeaza si controleaza, din partea statului, activitatea financiara)? Mai intai ar trebui sa inteleaga, de aici, faptul ca menirea Bisericii nu este una de factura economica, sociala, culturala etc. Principala misiune a Bisericii este aceea de "a propovadui Evanghelia Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, inclusiv prin intensificarea participarii credinciosilor la viata liturgica, a rugaciunii si trairii duhovnicesti in spiritul si invatatura Sfintilor Parinti". Nici nu-si dau seama ce ridicoli sunt cei care ii tot pun in carca Bisericii sarcini care nu tin de esenta lucrarii sale. E ca si cum i-am certa pe profesori ca nu fac excursii mai multe cu elevii, pe medici ca nu organizeaza caravane medicale umanitare pe la sate, pe jurnalisti ca nu initiaza campanii de intrajutorare a persoanelor aflate in mari dificultati, pe unii fotbalisti ca nu doneaza in scop filantropic din salariile uriase (fata de ceea ce castiga omul de rand) samd. Sigur ca toate aceste categorii enumerate, ca si altele, au si astfel de actiuni, dar care nu tin de esenta activitatii lor. Profesorii trebuie, mai intai, sa-si faca foarte bine treaba la catedra, medicii sa-i trateze pe bolnavi acolo unde sunt incadrati, jurnalistii sa informeze publicul, iar fotbalistii sa castige meciuri (precum inteleg ca au facut, recent, cei ai Stelei). Daca, pe langa datoria principala, mai pot face si altceva pentru semenul aflat in dificultate sau pentru societate, in ansamblul ei, cu atat mai bine.

Tot asa, si Biserica are o serie de prioritati, structurate inca de la inceputurile sale, cum aflam din cartea Faptele Apostolilor, la inceputul capitolului 6, unde ni se spune ca cei 12 apostoli au ajuns la concluzia ca "nu este drept ca noi, lasand de-o parte cuvantul lui Dumnezeu, sa slujim la mese" (FA 6, 2). Si au randuit diaconi pentru aceasta. Aceasta este atitudinea corecta: a implini mai intai cele care tin de lucrarea sfintitoare, de edificare si propovaduire a Evangheliei si, in secundar (dar nelipsit), ca o consecinta fireasca a unei credinte vii, a savarsi fapte de milostenie sau de intrajutorare a aproapelui.

Opera filantropica de peste 110 miliarde de lei vechi

Revenind la activitatea Arhiepiscopiei Iasilor, ne atrag atentia o serie de elemente care vin sa contrazica temeiul oricaror acuzatii si critici aduse Bisericii. Luandu-le oarecum la intamplare, sesizam ca Biserica nu doar ca nu are nici o legatura cu reducerea numarului de scoli sau de spitale, ci, dimpotriva, se straduieste, investeste (ca sa preluam un termen din vocabularul economic contemporan) si in activitati din aceste doua domenii. Nu mai revin la demontarea absurdei corelatii care se face intre numarul de biserici construite si numarul de scoli sau de spitale care se inchid. Doar precizez, in acest context, ca la Scoala "Varlaam Mitropolitul" din Iasi au putut urma cursuri un numar de 73 de elevi, iar la Gradinita "Bunavestire" din Iasi sau la cea care functioneaza in cadrul seminarului de la Botosani, au fost inscrisi un numar total de 210 copii. Si se stie cata nevoie are comunitatea locala de astfel de institutii (mai ales de gradinite)!

Iar activitatea din zona medicala a fost (si este), de asemenea, o preocupare a Eparhiei Iasilor. Spitalul "Providenta", care are o capacitate de 102 paturi, cu un bloc operator cu 3 sali si 9 specialitati, a asigurat asistenta medicala prin activitatea a 54 cadre medicale (medici si asistenti medicali angajati) si a 9 medici colaboratori. Policlinica "Providenta" beneficiaza, la randu-i, de competenta a peste 35 de cadre medicale. Despre eforturile financiare care trebuie facute pentru a avea servicii medicale de calitate, in interesul sanatatii populatiei, pot vorbi mai mult specialistii. Insa, pe langa activitatea medicala (in contract cu CAS Iasi si in regim de coplata de la pacienti), Spitalul "Providenta" si Policlinica "Providenta" din Iasi, precum si cele 4 unitatile medicale din teritoriu (cabinetele de medicina generala de la manastirile Agapia, Varatic si Paltin-Petru Voda; Cabinetul stomatologic de la Manastirea Paltin-Petru Voda), au avut o activitate caritativa, in acest domeniu, insumand un buget de 884.613 lei! Cate unitati medicale (de stat sau private) mai ofera servicii medicale gratuite, nu dintre cele decontate de la bugetul de stat?

Faptul ca Biserica s-a straduit sa-si recupereze proprietatile forestiere a fost, iarasi, prilej de comentarii negative, de-a lungul timpului. Din veniturile obtinute nu s-a imbogatit insa nimeni, ci toate fondurile (asa cum prevede si legea – iar controalele financiare de stat pot confirma) sunt folosite tot in interesul comunitatii. Iar, dincolo de sprijinul financiar acordat activitatilor caritabile, medicale, culturale sau misionare, Centrul Eparhial Iasi a mai oferit, anul trecut, cu titlu gratuit, de la ocoalele silvice bisericesti, si o cantitate totala de 12.252 metri cubi de lemn de foc, lemn de lucru si cherestea, in valoare totala de 1.888.580 lei, pentru a veni in sprijinul credinciosilor din parohii, dar si al unor manastiri. La aceste ajutoare se mai adauga si sprijinul financiar pentru constructii bisericesti (biserici, case parohiale si sociale) acordat prin Fondul Central Misionar si din Fondul pentru biserici in constructie, in valoare de 245.500 lei, de care au beneficiat 73 parohii.

Cat despre activitatea filantropica (asistenta sociala propriu-zisa), ea s-a facut in beneficiul a 164.514 persoane, utilizandu-se pentru acestea un buget total de 7.890.191 lei (detalii veti gasi in comunicatul de presa). De asemenea, un numar de 30 de persoane sinistrate au primit, si anul trecut, un sprijin material de 139.800 lei. Se poate lesne constata ca totalul general al operei filantropice desfasurata la nivelul unor institutii ale Arhiepiscopiei Iasilor, este de 11.048.684 lei, de diferitele forme de intrajutorare beneficiind un numar de cel putin 164.635 persoane si, respectiv, mai multe unitati de cult din Eparhie (asta fara a mai lua in calcul sumele ce nu au putut fi cuantificate, ce exprima milostenia facuta la nivel de parohii sau manastiri). Aceste donatii sau forme de intrajutorare, in cuantum de peste 110 miliarde de lei vechi, ar trebui sa puna pe ganduri pe multi dintre criticii onesti ai Bisericii. In conditii de criza, cate institutii mai pot sa sustina o astfel de actiune umanitara, in crestere cu mult fata de anii precedenti?

Desigur sunt si alte elemente care pot fi comentate, plecand de la acest bilant al Eparhiei Iasilor pe 2012. Fiindca ne aflam inaintea Duminicii vamesului si a fariseului, ar trebui sa ne gandim mai degraba la pacatele noastre decat de a ne lasa ispititi de comparatii cu altii. Insa nici nu putem lasa fara un raspuns adecvat atatea calomnii si dezinformari cate ne-a fost dat sa auzim in ultima vreme. S-a dorit transparenta, se vor explicatii si dari de seama – iata, cei care nu-si mai gasesc linistea, purtand grija Bisericii, le au acum. Cel putin o data pe an, le raspundem. In rest, cautam sa ne implinim datoria, dand socoteala zilnic in fata constiintei proprii si a Domnului, nu pentru faptele cele savarsite in slujba aproapelui, ci mai degraba pentru cele pe care le puteam face si nu le-am facut. Asta este adevarata judecata, de care ma cutremur; atitudinea inchizitoriala a celor mai inversunati jurnalisti e, prin comparatie cu aceasta, mai degraba un soi de mangaiere.