Iasul – port la Jijia!

Cind a fost lansat, in urma cu aproape un an, Proiectul Jijia a stirnit un interes ce depasea cu mult cota de atentie obisnuita pentru un riu mediocru. De unde la inceput credeam ca doar Adrian Neculau – autorul Proiectului – si cu mine sintem celebri pe Valea Jijiei, in scurta vreme, personalitati de incontestabil calibru, din aproape tot spectrul social si profesional, si-au anuntat originea riverana comuna, identitatea de limba (lata) si de simtire imediata. Mai mult inca, pe masura ce Proiectul devenea tot mai fezabil, a crescut si presiunea atmosferica, iar dependenta hidrologica s-a disipat in teritoriu. Ce vrea sa spuna aceasta fraza obscura? Ca tot mai multe persoane au descoperit ca s-au nascut pe Jijia sau in preajma ei. La un moment dat s-a pus (dramatic) problema daca cei nascuti pe diversi afluenti ai Jijiei pot fi considerati – au nu – jijieni. Dar ce ne facem cu cei care doar din intimplare au vazut lumina zilei pe aceasta vale, spre a migra, apoi, spre alte zari (de farmec pline)? Ni s-au cerut derogari. Astfel, coplesiti de multimea cererilor, am fost nevoiti sa infiintam C.P.S.C.N.A.J. Ce inseamna asta? Simplu: Comisia Pentru Studierea Certificatelor de Nastere in Arealul Jijia.

Cert e ca Proiectul a demarat in tromba. La o prima reuniune a Grupului de Initiativa s-au adunat 6 (sase) nativi jijieni si 12 l de vin. A fost un dezastru, nu – cum s-ar crede – din cauza abundentei elixirului bahic, ci datorita abstinentei participantilor, fiecare dintre ei acuzind o hiba interna, incompatibila cu consumul de lichide euforice, care, precum se stie, dauneaza grav sanatatii. Cel putin asa mi s-a comunicat, odata cu votul de blam primit, intrucit am absentat de la aceasta prima si unica – pina acum – reuniune in plen.

Votul de blam, coroborat (ce cuvint minunat: ti se umple gura de saliva pronuntindu-l!) cu ebulitia mea de pensionar tinar si nelinistit, mi-a insuflat o gindire activa si eficienta, cum nu obisnuiam in „gloriosii ani ai ratarii" – spre a imprumuta fericita expresie a unui nativ de pe malurile Argesului. Meditind adinc, am realizat ca o Jijie, chiar purtind efigia unor personalitati emblematice, ramine, totusi, nimic mai mult decit o Jijie, atita vreme cit in apele ei nu se scalda decit ratele si gistele indigene, intr-un mixtum compozitum cu oracaiala broastelor – si fara nici un cintec de lebada. Uneori, niste pescarusi care si-au pierdut busola campeaza prin balti si stufarisuri, dar e prea putin. Avem cocostirci, dar n-avem ibisi. Lipsa acuta de lebede, stimulata de criza mondiala, catraneste si mai si tenul si sufletul unor nativi si asa catraniti. Dar principala hiba a Jijiei, nostalgia ei dintotdeauna, este faptul ca nu oglindeste nici o asezare umana mai rasarita. Sau mai floarea soarelui. Un destin ingrat a facut-o sa supureasca, de la izvoare pina la varsare, doar prin/printre localitati care n-au avut sansa de a-si schimba conditia, de a trece de la sat la oras. Nici chiar in Epoca de Aur, cind atitea riuri meschine au devenit fluvii si atitea sate obscure s-au urbanizat, Jijia n-a capatat o noua calitate. Cum sa nu fii Jijie de suparare, cind unui afluent de-al tau, precum Bahluiul, i se face favoarea de a se inalta pe malurile lui ditamai capitala culturala a tarii, iar tie, apa longilina, abia daca ti se pun la git niste margele de chirpici!

Tocmai atunci cind, in noptile mele de insomnie activa, meditam la soarta Jijiei, cautind solutii de imbunatatire a (totusi) modestului nostru Proiect (mi l-am insusit deja!), a aparut, din spuma gindirii municipale, Proiectul Bahlui. Etalind o viziune cu adevarat post-revolutionara si post-moderna, acest Proiect proiecteaza Bahluiul pe harta fluviilor, iar Iasul devine cel mai estic port din Uniunea Europeana. Nu-i de glumit! Doar ca experti chitibusari si ziaristi circotasi au insinuat ca Bahluiul nu ar avea debitul necesar pentru a-si schimba porecla in renume. Fulgerat de o idee, am convocat Comitetul de Initiativa al Proiectului Jijia, coordonat de acelasi supralicitat (de alte Proiecte) Adrian Neculau. "Vom uni Jijia cu Bahluiul! i-am spus, in loc de introducere. Vom introduce Jijia in Iasi!" "Cum asa ?!", s-a mirat dumnealui, pe care putine lucruri il mira. Dar, daca ii aduci argumente psiho/logice, esti omul lui. Nu ne-a luat decit o noapte alba sa refacem Proiectul si inca 200 de zile si nopti, 37 de calatorii la Bucuresti, un drum la Bruxelles si altul la Strasbourg, spre a-l prezenta la diferite Comitete si Comisii, intru aprobare. Astazi, in sfirsit, va pot anunta ca Proiectul Jijia a devenit realitate. Surpriza mare este ca Iasul nu se va mai numi orasul de pe Bahlui, ci orasul de pe Jijia! Decisiva in aceasta schimbare de alint a fost constatarea ca Jijia are un aport de apa cu 0,200 de litri mai mult decit Bahluiul. Expertii europeni care ne-au dat binecuvintarea – intre care profesorul Klaus Kleineman, de la Universitatea din Tübingen, doctorul in geopolitica Sören Söterling, de la Upssala University, George Simenon (simpla coincidenta de nume!) de la Paris Bas – au avut cuvinte de lauda pentru Proiectul nostru, dindu-l ca exemplu de initiativa regionala care imbina la modul optim utilul cu placutul. Constructia canalului Jijia-Bahlui va absorbi o buna parte din forta de munca disponibila sau in curs de disponibilizare din Iasi si din imprejurimi. Regularizarea Bahlu-Jijiei (denumire de tranzitie, pina va trece socul schimbarii), invatarea tehnicii navigatului si a inotului (in caz de avarie), pregatirea salvamarilor si a marinarilor, multe alte ocupatii adiacente vor duce la scaderea, pina aproape de disparitie, a ratei somajului.

Mai sint si alte avantaje pe care, deocamdata, preferam a le trece sub tacere.