In echipa: constructori si demolatori (I)

Ideologia colectivista, adusa la noi prin doctrina Makarenko, a minat, pentru un timp, interesul pentru studiul cooperarii, echipei si chiar al grupului. Subiectul intereseaza insa deopotriva pe psihologi, sociologi, economisti, dar mai ales pe intreprinzatori si pe initiatorii unor ONG-uri (in Romania functioneaza astazi peste 20 mii de asemenea formatiuni). Echipa de inalt nivel pare sa fie unul dintre miturile recente, iar ideea de echipa se asociaza cu reusita, cu succesul, cu realizarea proiectelor ambitioase. Are insa si un iz postmodern, destructurarile comunitare si fragmentarismul organizational s-au convertit in increderea acordata gruparilor sudate si performante.

Conceptul de echipa, desi pare recent, are radacini in cultura traditionala, cooperarea in vederea realizarii unei sarcini, munca in echipa (numita cind ceata, cind ortacie sau tovarasie, dar si "insotire", vecinatate, claca, simbra, invoiala) constituie o caracteristica a societatii traditionale romanesti, o practica economica si culturala specifica. Iar basmul cult Harap Alb, sinteza a culturii sociale dobindite prin experiente, ne dezvaluie mecanismele de formare si evolutie a unei echipe conduse de un lider democratic. Neispravitul fiu mai mic al imparatului isi alege soti potriviti, stie sa-i motiveze, ii valorizeaza ca specialisti in sarcina, invata din fiecare incercare si ajunge un lider plin de succes. Basmul lui Creanga, text tezist, ce poate fi citit in cheie psihosociologica, e o ilustrare perfecta a unei teorii moderne.

Avem si o "traditie moderna" a muncii stiintifice si cautarii rezultatelor practice deosebite in echipa, prin Scoala sociologica de la Bucuresti si prin alte grupari stiintifice de prestigiu. Scoala sociologica initiata de Dimitrie Gusti si colaboratorii sai, intre care Tr. Herseni si H.H. Sthal, a dezvoltat o forma originala de cercetare-interventie in satul romanesc: echipa. La fiecare campanie monografica au participat echipe interdisciplinare formate din sociologi, folcloristi, geografi, medici, muzicologi etc., pentru a surprinde, conform conceptiei fondatorului, "cadrele" de manifestare ale satului. Cartea echipelor (1939) reuneste texte scrise de indrumatorii scolii si de catre participantii la diferite echipe de cercetare-interventie. D. Gusti indeamna la colaborarea membrilor, la "manifestarea echipei in totalitatea ei", la dobindirea unei "constiinte de echipier" si la formarea unei "personalitatii de echipier", iar H.H. Stahl scrie despre "etica muncii in echipa" ca "exercitiu spiritual". Scoala de psihologie de la Cluj, reunita in jurul lui Florian Stefanescu Goanga, care in scurt timp s-a afirmat ca un grup stiintific de inalta performanta, pe mai multe planuri, constituie un alt exemplu. Echipa clujeana interbelica s-a impus si a dobindit un prestigiu solid, care s-a prelungit pina in zilele noastre, prin  publicarea unor carti in editura Institutului, revista proprie, relatii cu grupuri de cercetare si personalitati din strainatate. O alta echipa, in urbea noastra: Seminarul Pedagogic al Universitatii din Iasi (1899-1948) a fost prima institutie de acest profil in Romania moderna. Profesorii care au intemeiat-o, nume de prestigiu atunci in cimpul universitar si personalitati marcante mai tirziu, au fondat nu doar o institutie, ci o doctrina, un ethos, un curent stiintific in pedagogia sociala romaneasca. Echipa care a conceput doctrina formarii profesorilor in Romania s-a nascut in jurul profesorului de pedagogie de atunci, Ion Gavanescul, care, impreuna cu alti profesori, a creat un model de institutie formativa, cu o strategie alternativa fata de ceea ce se intilnea atunci in scoala superioara romaneasca. S-a instituit doctrina "invatamintului formativ", care pune accentul pe educatie si valori, pe cultura umanista, acreditind o "idee calauzitoare", noua pentru acel timp – "educatia ca scop, instructia ca mijloc". Seminarul devenea astfel "un laborator universitar" in care se experimenta o invatare sociala dirijata, se dezvolta "spontaneitatea mintala" a tinerilor; se acredita o "metoda humanista" de dezvoltare calitativa a stiintei si constiintei. Promotorii intemeiau astfel o institutie culturala cu vocatie morala, alternativa la invatamintul herbartian al "treptelor formale"; ei sperau sa dezvolte viitorilor dascali calitati de antrenori sociali, pentru a transmite apoi orientari valorice ca solidaritatea, toleranta, intelegerea, iubirea, atitudinea creativa. Totul a fost posibil datorita daruirii cu care a lucrat echipa intemeietoare, preocupata, in "fiecare zi si in fiecare ora" sa dezvolte simtul datoriei, sa sadeasca sentimente superioare, curaj moral si raspundere fata de obste. Echipa functiona ca un organism unitar, profesorii care o alcatuiau s-au implicat profund, s-au completat, toti au participat la proiectul colectiv. Stiti unde a functionat acest grup de intemeitori? In localul scolii de aplicatie de pe linga universitate, astazi Policlinica Studenteasca.

Un alt proiect care a avut ecou in epoca si dupa aceea, ca model de institutie culturala, a fost Universitatea Populara de la Ungureni (1927-1944). Animatorul si infaptuitorul acestui proiect de educatie a adultilor rurali, Eugen D. Neculau, doctor in filosofie cu o teza despre Jean Jacques Rousseau si stagii de formare la Paris, a ales sa renunte la o cariera academica si sa-si dedice viata formarii oamenilor din sat, dupa un model idealist care circula in epoca. In acest scop si-a ales o echipa de colaboratori, formata din invatatori, profesori, medici, preoti, dar si sateni, multi dintre ei membri ai familiei sale, pe care i-a antrenat intr-un efort colectiv, semnalat de personalitati ale timpului si dupa aceea, ca Mihail Sadoveanu, Simion Mehedinti, Apostol Culea, Stanciu Stoian, Tiberiu Crudu, Vasile Pavelcu, Al. Zub si altii. Ideea fondatorului si a echipei sale a fost aceea de a intemeia o alta orientare in educatia adultului si o "tehnica noua". Totul a fost un "experiment social-pedagogic". Astazi am utiliza, pentru aceasta strategie, cuvinte ca implicare, participare sau cercetare-actiune. Animatorii locuiau in localitate, faceau parte din comunitate, ei influentau prin participarea lor la proiectul comun. Iar "tehnica noua" consta in deplasarea efortului educativ de la sfaturi, lectii, dojana pe "fapte", "realizari", "lupta". Prin anii 30, intr-un sat lipsit de electricitate, se tineau cu regularitate conferinte practice si cursuri aplicative, rulau filme educative, s-au creat o biblioteca pentru sateni si un muzeu, se organizau productii culturale (sezatori, piese de teatru), s-a creat o cooperativa, s-au cumparat unelte agricole moderne. S-a editat chiar o revista proprie. A fost o actiune practica de educatie prin implicare, un experiment sociologic de cunoastere a mediului social si pedagogic (educarea morala, estetica, intelectuala, sociala, economica, corporala a adultului rural), un experiment teoretic si aplicativ de tip cercetare-actiune, un studiu prin participare. Rezultatele si ecourile au validat ideea si modelul muncii in echipa: prin unitate si prin participare.

Exemplele de mai sus apartin unui timp al angajamentului si idealismului, mi s-ar putea replica. Dar astazi? Am stat de vorba cu oameni care conduc echipe sau cu membri ai unor echipe de succes (in scoala superioara, in cercetare, creatie, productie, promovare etc.). Toti mi-au vorbit de spiritul de echipa, de specializarea membrilor, de disciplina si cooperare. Cum reusesc ei, ce atitudini si comportamente dezvolta munca in echipa? O echipa nu exista in afara solidaritatii, a calitatii relatiilor interpersonale, a unitatii, comunitatii de spirit, angajamentului personal si relatiilor socio-afective bogate. Constringerile in interiorul echipei sint rezultatul orientarii spre obiectivul comun si al negocierii. Echipierii convin sa renunte la unele scopuri si libertati personale, in vederea atingerii obiectivului comun. Ei aleg o tactica comuna care presupune o coordonare colectiva si o disciplina de organizare. Structura echipei o dicteaza tipul de actiune, obiectivele si contextul specific. Iar organizarea interna a echipei, simpla si supla, are rolul de a distribui sarcinile in functie de competentele membrilor.

Publicitate și alte recomandări video