Incomunicabilul preelectoral

Ferice de Ghimpu! Si-a tras psihiatru (ex-directorul casei de nebuni – ca ospiciu suna excesiv academic in context si nici cromatic nu se potriveste; iar "Spitalul Clinic de  Psihiatrie" e un stres in plus, dupa recentele facturi – din Costiujeni) pe post de consilier si acu’ stiinta are acces direct si cit incape la genuinul tricolor al liberalilor. Nu ride, citeste-nainte! Daca tot n-a reusit sa-l ulcereze pe Medvedev cu parada (subtila replica psiho-intestinala la sovinismul Gazprom-ului: pentru cine inca nu s-a dumirit), macar sa impulsioneze dupa puteri cercetarea tenebrelor umane; ca doctrina e uneori ca manusa lui Tyson: te face groggy taman cind trebuie sa intrebi de Lupu daca vrea ori ba decret cu 28 iunie ("Ziua ocupatiei sovietice si a comemorarii victimelor regimului totalitar comunist in Republica Moldova"); si-i dai ca atare, vivace si radios (n-am zis „inconstient"!), cu semnatura, in aplauzele deocamdata ipotetice ale posteritatii, chit ca adaptoarele de tizic la minicentralele de apartament, de bloc si de municipii inca n-au scurtcircuitat imaginatia Institutului nostru de fizica si nici de la buget nu s-au taiat sumele trebuitoare. Cum pentru ce?! Pentru a infrunta cu demnitate, la iarna, gigacaloria de 300 $ si mai bine ca reactie a lui Putin la ingratitudinea liberatilor din periferii. Asta fiindca temeritatea de stat cu remuneratie dinspre electorat se tine: ia sa vedeti cum axioma aceasta se va folcloriza dupa primul inghet.

Ferice, zic, de Ghimpu ca s-a pretat studiului de specialitate inca in timpul vietii, scutind posteritatea sa riciie prin arhive si pe Net in cautarea amanuntelor cu dichis. Asta face, indubitabil, dovada unei ample viziuni prospective. Nu v-as sfatui totusi sa bagati mina in foc ca la toamna, inainte de scrutin, odata cu programul electoral al PL (bla-bla-bla!), cu fluturasii, cu afisele si cu panourile aferente; cu clipurile preelectorale si descinderile impozante in teritoriu (unde placintelele cu marar sint invocate mai frecvent decit principiile integrarii europene) n-o sa primim si tomul relevant, imbracat in pielea canisilor pe care o sa-i jupoaie in acest scop nepotul general al capitalei si care va fi tiparit pe hirtie velina intru mai buna persuadare a utilizatorilor de buletin, bien sûr. Imi pare rau ca anticipez si dovedesc astfel indiscretie, dar, la cit de turmentat a ajuns in ultimul timp alegatorul (aprilie, foc, politie, morti, raniti, scrutin, anticipate, referendum – nesfirsit e supliciul democratiei), striptisul subliminal ar putea fi marea gaselnita strategica a liberalilor, in noiembrele atitor sperante. Goliciune alias sinceritate; nuditate versus autenticitate!

Mai rau, in schimb, cu Voronin: Incomunicabilul philippidian e lan insorit fata cu milul impenetrabil stocat in lobii sai occipitali. Cum se vede generalul la toamna, dupa ce va cadea bruma? Ce crede ca i se va intimpla cu partidul, daca ia 30-32 la suta, cum ii prezic sondajele? Nu-l apuca damblaua la gindul ca un asemenea scor poate insemna inceputul sfirsitului pentru pensionarii sai? Ce simte cind aude pronuntindu-se, de pilda, Dodon care, cica, pe linga rusa, vorbeste si nemteste (e cu apertura europeana ca si cum) si care se tot sumeteste de la o vreme (cam de cind ochii generalului au prins a i se taia ca la Mao Zedong) sa incerce toga inaintasului? Dar cind se intilneste in areopag cu Lupu? Ce protuberante scuipa atunci cind constata ca i-au mai ramas doar trei-patru foi din marele lui fief mediatic de alta data? Cu ce o sa ne mai „asigure" de costul sovietic al salamului postelectoral? Si, curios, din care visterie o sa mai dea cu banul?

Si mai e un amanunt care face incitanta ideea trepanatiei psiho-emotive a fostului militian: faptul ca, potrivit unor sondaje (tot cu himerele operam deocamdata!), in categoria de virsta cuprinsa intre 30 si 45 de ani (adica tocmai insii care gindesc cu propriile circumvolutiuni, mai ales dupa ce – multi dintre ei – au simtit epidermic cum functioneaza Occidentul) PCRM abia daca ar recolta 10-15 la suta dintre sufragii. Ce zice cu aceasta ocazie monologul interior capeteniei comuniste? Cum e sa fii strateg peste oastea de cartilagii si danturi de imprumut?