Inmormintarea angajamentelor lui Eltin

Discursul despre starea natiunii sustinut de presedintele rus in fata camerelor reunite ale legislativului a inclus un anunt ingrijorator din prespectiva actualului regim de securitate pe continent. Este vorba despre anuntarea unui moratoriu in privinta aplicarii de catre Rusia a prevederilor Tratatului asupra Fortelor Conventionale in Europa (CFE 1), iar Rusia sugereaza ca nu exclude eventualitatea parasirii tratatului. Nu este o decizie formala, dar toata lumea stie ca presedintele Putin este foarte prompt in a-si oficializa intentiile, mai ales in contextul actual de securitate, pe care multi il asociaza unui razboi rece incipient. Iar Rusia nu face decit sa urmeze exemplul SUA, care au aplicat si continua sa aplice lovituri devastatoare unui tratat mai vechi si cel putin la fel de important in peisajul general al controlului armamentelor si dezarmarii – ABM (tratatul privind rachetele antibalistice).
Tratatul CFE este unul dintre primele "produse" ale noului climat international de dupa razboiul rece. Dupa ani de convorbiri preliminare, negocierile au debutat la inceputul lui 1989 intre cele doua blocuri militare rivale din acea epoca, NATO si Pactul de la Varsovia. Ca o paranteza, se stie ca Nicolae Ceausescu amenintase la un moment dat cu blocarea intregului proces, ca reactie la ceea ce el percepea a fi un complot generalizat impotriva sa si a socialismului. Semnarea tratatului a avut loc intr-un climat cu totul diferit, in 1990, evenimentul fiind considerat un semn al incheierii razboiului rece. Intrat in vigoare in 1992, tratul CFE a pus bazele unuia dintre multiplele regimuri de securitate de pe continent. A urmat un proces continuu de monitorizare si amendare, care a dezvoltat si mai mult acest regim. In esenta, documentul semnat in 1990 viza eliminarea riscului declansarii unui atac-surpriza de catre una dintre parti si impunea plafoane, gindite in plan teritorial, in privinta tancurilor si altor vehicule blindate, a pieselor de artilerie, a avioanelor de vinatoare si a elicopterelor de atac. Aria de acoperire includea Europa de la Atlantic la Urali, plus insulele adiacente continentului european, apartinind statelor-semnatare. Tratatul consfintea existenta unor "flancuri", adica a unor regiuni in care cele doua tabere veneau in contact, in nordul si sudul continentului. Aici, prevederile erau si mai stricte, pentru a descuraja eventualele manevre de incercuire.
Amendarea tratatului CFE astfel incit el sa corespunda noilor realitati geopolitice s-a concretizat printr-un acord semnat la Istanbul, in noiembrie 1999. Abordarea in termenii blocurilor militare a facut loc uneia noi, prin care calculele plafoanelor se realizau pentru fiecare stat in parte (iar eventualele capacitati de lupta straine aflate pe teritoriul unui stat contau in ecuatie ca si cum ar fi fost "nationale"). Pe atunci Rusia incerca sa se refaca dupa serioasa criza a rublei din 1998 si avea nevoie de sprijin financiar international. In aceste conditii, pozitia de negociere a presedintelui Eltin fusese una mai degraba fragila, iar Rusia a trebuit sa-si ia angajamentul de a-si retrage trupele de pe teritoriile unor republici precum Georgia si Moldova, inainte ca statele occidentale sa treaca la ratificarea acordului de adaptare a CFE. Rusia a inceput un program de eliminare a bazelor de pe teritoriul georgian, insa nu a facut nici un gest privitor la Transnistria, argumentind ca prezenta trupelor sale era necesara pentru securizarea celui mai mare depozit de arme conventionale din intreaga Europa. In consecinta, Occidentul nu a ratificat (inca) acordul.
Intre timp, NATO s-a extins catre Est, Statele Unite au luat decizia de a amplasa componentele scutului antiracheta in Polonia si Cehia si – lucrul cel mai important – Rusia s-a intarit considerabil. Moscova a identificat in tratatul CFE instrumentul cel mai bun pentru a reincepe partida de poker cu Occidentul. Si nu s-ar putea spune ca demersul este irational. Oricit s-ar stradui SUA si NATO sa sugereze ca scutul antiracheta e indreptat contra Coreei de Nord si Iranului (deci ca nu presupune intentii de dezechilibrare a balantei militare cu Rusia), este clar ca rusii au motive sa fie deranjati, atit militar cit si politic. In cuantificarea securitatii conteaza capabilitatile concrete, nu intentiile, mai bune sau mai rele. Decizia americana a jenat administratia Putin, care depune eforturi mari sa demonstreze ca negociaza de pe picior de egalitate cu Occidentul. Dar masura moratoriului asupra aplicarii CFE-1 nu putea fi intemeiata doar pe acest considerent – CFE nu acopera chestiuni precum scutul antiracheta -, astfel ca Putin si-a adus aminte ca Rusia a ratificat si aplica Acordul privind Adaptarea CFE, in timp ce statele NATO nu au facut-o, dar preseaza Moscova in chestiunea "flancului" sudic. Liderul rus se face ca uita de angajamentele predecesorului sau si se revolta impotriva "duplicitatii" occidentale.
Un eventual moratoriu rus asupra CFE nu e o masura fara intoarcere, ci doar un atu in plus la eventualele negocieri multilaterale. CFE pur si simplu nu poate fi inmormintat fara a pune altceva in loc. In orice caz, la doar citeva zile dupa moartea lui Eltin, este clar ca nu mai ramine prea mult nici din angajamentele internationale ale acestuia.