Martiriul lipsa

Ce-l misca pe Pasat? E o intrebare de pus, campania luind pe zi ce trece turatii tot mai mari. Ex-director al Serviciului de Informatii si Securitate, cu notiunea palpabila si infinitezimala, s-ar zice, a culiselor, e greu de crezut ca nu e in stare a-si evalua sansele sau ca isi poate stabili un scop mult peste posibilitatile sale de a-l atinge. Si totusi a pretinde ca, dintr-un CV ce se percepe, in imaginarul colectiv, ca fiind cel putin odios (dar cind a avut, la noi, KGB-ul un chip agreabil?), poti accede, una, doua, la functia suprema in stat seamana, franc, a nebunie. Nu neaparat un distilat de…, pentru ca ingrediente gen: orgoliu, naivitate, eroare de calcul s-ar intrevedea si fara microscopul psihanalitic.

E adevarat ca observatorului de pe margine (si la o distanta daca nu confortabila, macar aseptica de efluviile politichiei) ii poate scapa ceva, un anume component secret (si fireste ca inaparent) care, abia el, va face jocul in clipa X a totalizarii sufragiilor. La cit le place kaghebistilor sa exploateze misterul – ca si cum ar face parte dintr-o pervertita breasla poheticeasca!) -, la obiceiul lor de a se invalui de ceturi lugubre, ipoteza n-ar fi lipsita de suport. Dar asta, desigur, ca valoare epica, valabila in sine. Ii putem admira – sau macar contabiliza (citor ocupatii gratuite nu li se deda omul in viata lui?) – coerenta, logica si verosimilitatea. A quoi bonne insa? Chit ca nu-i sta mintea sa formuleze in termeni similari, pe lelea Grachina o intereseaza, efectiv, valoarea electorala a demersului. Or, subita habotnicire a securistului, stratul gros de evlavie – aidoma unui fard de cocota – pe care si-l trage pe chip ori de cite ori se arata prostimii, baterea pe burta cu mitropolitul si difuziunea printre clerici, totul in pas cadentat, in crescendo, cu un mestesug care vadeste de la o posta calculul, ne-a pus pe ginduri, cind n-a stirnit – cum se astepta bunul-simt – o sincera repulsie.

Nu-l percep, sa ma picuri cu ceara, pe sfintul mucenic ot Voronin, Valeriu Pasat, ca viitor presedinte, cum ii vrea lui fondurile si relatiile. Ideea insasi mi se pare inconceptibila. Mai mult decit atit: ma bate gindul ca nici Pasat, el cel dintii, nu se imbata cu apa rece a propriilor slogane. Partidul Umanist, pe care si l-a adjudecat (oh, credeti-ma ca participiul e la locul lui!), are, pesemne, alte ratiuni in aceasta noua campanie electorala.

Una ar fi subminarea consecventa a PCRM. Pasat, se stie, a facut pirnaie din moftul Tatucului si, nu trebuie sa va spun, va dati seama insiva, dragalasenii ca asta nu se uita cu una, cu doua. Evident, nici nu se iarta prea curind, macar ca Biblia – pe care fostul sef al spionilor moldoveni (i-auzi cum suna!) o manevreaza cu aceeasi dexteritate cu care, in tineretile sale, a fost invatat sa faca uz de „Makarov" – recomanda sa iertam gresitilor nostri…

Vad, adica, in recenta declaratie a liderului PUM, cum ca ar detine niste informatii compromitatoare despre intiistatatorul comunistilor de la noi, palpitul unei vechi si irepresibile umori. Caci daca le detine, inseamna ca le are de mai demult, din capul locului si intrebarea – dureros de fireasca – e de ce invirte robinetul abia azi? Cine vrea sa faca un bine de anvergura asta natiunii nu-l asteapta pe Ghimpu sa dispuna anticipatele: rastoarna onest pe taraba ce are. Regia insa asculta de alte socoteli, pentru ca si acum umbla cu echivocuri si elipse, invocind obscure ratiuni de oportunitate. Curata mosmondire intru mai buna percutanta a suspansului: „Sint unele file si despre Vladimir Voronin, dar ele trebuie sa se mai ingalbeneasca putin prin sertare", zice sibilinic fostul securist. De ce trebuie sa se ingalbeneasca? Ce trebuie sa se intimple, in timp, cu turpitudinile lui Voronin? Ce vor face zilele (inca un numar la cite s-au scurs pina in prezent) din mirlaniile odata savirsite? Chestiuni otioase.

Impresia e ca pe Pasat nu dezvaluirea il preocupa, ci tocmai prorogarea ei: pe cit cu putinta mai mult. Nelegiuirea, odata comunicata, nu mai intereseaza a doua zi decit organele abilitate si poate nici pe acestea cu dinadins. Criminalul prezumtiv este, pentru umanistii lui Pasat, mai profitabil decit criminalul declarat (si dovedit!). Dar stie oare fostul manipulator numarul unu ca victimizarea continua il transforma pe faptas in martir? Un Voronin aureolat de suferinta si innobilat de prigoana e tot ce ne lipseste in toamna aceasta sumbra…

Publicitate și alte recomandări video