Mizerie multa in jur…

…La figurat, dar si la propriu!

Citeva exemple.

Merg de-acasa spre autogara Vama Veche. Drum scurt – zece minute -, dar pare foarte lung, fiindca intilnesc, din cinci in cinci metri, reprezentantii mizeriei iesene treimiiste…

Fac doar 10 metri si arunc gunoiul: in jurul ghenei sint mereu patru boschetari care se reped si-ti smulg punga din mina, inventariind-o. Linga ei, trei cotarle asteapta dejunul recuperat din punga ta… Nimeni nu ia nici o masura, de ani de zile, pesemne edililor parindu-li-se normal sa nu existe un …secret al gunoiului… si nici un minim cod al civilizatiei…

Zece metri mai incolo, la Billa, alt colt de rai al aurolacilor: te asteapta sa le dai un leu, apoi iti vamuiesc caruciorul metalic, iti cer fisa pe care ai introdus-o in carucior, vor o gura de apa minerala – ca e cald, se joaca si ei cu ciinii din jur (e o camaraderie demna de invidiat intre aceste animale!) si te streseaza cu jegul lor cinetic… Pe drum, jenant de des, dovada digestiei javrelor. Nimeni nu ia vreo masura nici in acest sens…

Mai faci douazeci de metri: ajungi la autogara. Aici, alti deznadajduiti ai soartei, care fac glume idioate, gesturi obscene, rid cam tare si se cred stapinii Capitalei Moldovei. Pasagerii, bietii de ei, trebuie sa zica merci ca sint lasati sa urce-n microbuz. Unii merg pe scaunele, altii in picioare. E depasita capacitatea de pasageri a autovehiculului. Dar si de data asta, exact, nimeni nu ia vreo masura…

E canicula si nu merge aerul conditionat in microbuz. Unii miros groaznic, altii maninca chiftele usturoiate…, n-ai voie sa zici nimic. Soferul iubeste manelele. O tata racneste-n mobil, crezind ca mizerabila-i existenta e de interes planetar. Vrei sa te sinucizi, dar nu ai cum, fiindca esti presat in grupul de neamuri-proaste si nu poti misca mina izbavitoare…

Apoi constati ca ai transpirat, si-odata cu tine restul pasagerilor. E un aer irespirabil. Si-n plus, linga tine sta un bolnav de cancer in git care nu poate vorbi si suiera macabru printr-o gaura din git… Vrea sa expectoreze, dar nu o face prin gura, ci prin sinistrul orificiu de linga beregata! Brrr!!!

De ciini nu scapi nici aici: se urca o trupesa cu o cutie de carton in care are cinci pui de Hasky: sarlelor le e cald, put si fac pe ele, ciclic. Soferul n-o da jos, fiindca matracuca i-a impins o hirtie de 50 de lei. Nici acum nimeni nu ia vreo masura…

Cobor in autogara de destinatie: aceeasi mizerie, aceeasi lume esuata, acelasi Eu care vreau sa cred ca ne putem salva cindva. Dar cind? Unde? Cum?

Nimeni nu stie raspunsul.

Speranta tace. Mizeria vorbeste. Viata, rusinata, merge inainte susotind…