Momente de greseli istorice

Gafe si gafute

In editia ei de marti, Romania libera a trecut in revista gafele comise de "Excelenta Sa", ministrul de externe al Romaniei, liberalul Adrian Cioroianu, in nici sapte luni de cind a "intrat in piine". I-au numarat 5 (cinci) gafe.
Prima a comis-o in prima sa vizita in calitate de sef al diplomatiei romanesti la Belgrad, unde s-a intilnit cu omologul rus Serghei Lavrov, iar dupa a declarat ca s-au facut "primii pasi spre normalizarea relatiilor cu Rusia". Scoasa din contextul "relatiilor cu Rusia", afirmatia suna de-a dreptul nevinovata – si, la o adica, pozitiva.

Doar ca vorbele "Excelentei Sale" n-aveau nici o acoperire in realitate, iar citeva zile mai tirziu, Condoleezza Rice n-a avut timp pentru o intrevedere cu noul nostru ministru de externe…

A doua gafa l-a gasit pe guralivul Cioroianu la Berlin, unde a tinut sa vorbeasca de "deblocarea rapida a discutiilor cu Republica Moldova privind semnarea Tratatului de Baza. De la declararea independentei Basarabie, politica externa a Romaniei a fost sa respinga ferm un asemenea tratat" (Romania libera). Si parca nu era suficient, tot atunci a adus in discutie dubiile domniei sale vizavi de retragerea trupelor ruse din Transnistria.

Vor spune unii ca nu-i nici o gafa, ce, n-are voie omul sa-si exprime niste dubii care-si au fundamentul lor in realitate? Numai ca Cioroianu nu-i parlamentabilul Cutarica din opozitie au ba (care poate sa-si exprime oricind orice fel de "dubii"), ci seful diplomatiei romanesti, iar calitatea aceasta presupune un limbaj diplomatic precis si nu meditatii cu voce tare!
Apoi a facut figuratie (de yesman) la o intrevedere cu Condoleezza Rice la Washington.

Apoi a confundat Georgia cu Azerbaidjanul (mare lucru, de parca un ministru de externe tre’ sa le stie pe toate!…).

In fine, inainte sa vorbeasca iar pe negindite, el si al sau staff n-au observat ca "fratii" voronieni de peste Prut au bagat intr-un document UE pe sest sintagma "limba moldoveneasca".

Desertul liberalilor

Si de parca n-ar fi fost suficient pentru doar o jumatate de an de mandat ca sef al Externelor, cazul Nicolae Romulus Mailat (ce ironie a istoriei si cu prenumele romului Romulus la Roma!) l-a adus pe Cioroianu din desertul egiptean direct in atentia tarii si-a Europei: "Acesti oameni, din pacate – nu am studii de drept, nu vreau sa pozez in altceva decit ceea ce sint – dar, asa cum judec eu, acesti oameni care comit astfel de fapte, acestia nu trebuie trimisi in regim de celula, cu televizor. Ar trebui pusi la muncile cele mai dure si formate, probabil, batalioane din alea disciplinare. Nu stiu daca asta le-ar aduce mintea la cap sau nu".

Si: "Credeti-ma, eram ieri pe drumul dintre Alexandria si Cairo, la sfirsitul vizitei, imi veneau stirile din tara, din pacate pe SMS, pentru ca nu puteam fi prins prin telefonia mobila. Eram cam in plin desert si ma gindeam daca nu cumva am putea cumpara un teren din desertul ala egiptean, sa-i plasam acolo pe astfel de oameni care ne fac de ris".

Dincolo de discursul deloc diplomatic (din punct de vedere al formei: aici nu i se ceruse parerea omului, cetateanului roman Cioroianu, ci demnitarului Adrian Cioroianu, ministru de Externe!), ce-a putut sa scoata pe gura seful diplomatiei romanesti este de neconceput dupa toate ce s-au intimplat in secolul 20!

"Sint Adrian Cioroianu si pledez pentru Ion Antonescu"

Intrebat in interviul dat Evenimentului zilei (luni, 05.11.07) ce parere are despre Cioroianu, Traian Basescu a replicat sec: "Poate istoric". De retinut: interviul a fost realizat inainte ca Adrian Ciorianu sa fi facut declaratiile de mai sus. Altfel, poate ca Basescu ar fi declarat despre el ca nu-i "nici macar istoric". Pentru ca, sa fim seriosi, faptul ca seful guraliv al MAE este pe deasupra, ca formatie, istoric face cu atit mai greu de inteles cum a putut sa vorbeasca de lagare disciplinare in desertul egiptean.

Dar, anul trecut, acelasi istoric s-a prezentat intr-un spot publicitar pentru emisiunea "Mari Romani" de pe TVR1 dupa cum urmeaza: "Sint Adrian Cioroianu si pledez pentru Ion Antonescu". Ehei, parca nu mai e chiar asa de greu de inteles cum gindeste Cioroianu si ramine doar mirarea ca n-a urmat exemplul Maresalului propunind deportarea infractorilori r(r)omani (din tara, din Italia si de aiurea) in Transnistria…

Bun. Faptu-i consumat, omul, demnitarul, ministrul de Externe Cioroianu si-a cerut scuze – si atit. Urmarindu-l joi seara la emisiunea lui Turcescu, liberalul cu gindire prea putin liberala a dat din colt in colt, clamind cu seninatate ca nici el nu-i perfect si reusind doar sa arate o data in plus ca n-are discurs de diplomat (daramite de sef al diplomatiei), ca n-are, chiar n-are substanta intelectuala (in sensul unor reactii inteligente in cadrul unor confruntari directe), de vreme ce a trebuit Hurezeanu sa-i dea de inteles (dar nu parea sa inteleaga) cum ar fi trebuit sa-i raspunda lui Turcescu la intrebarea "ce-a facut el ca ministru de externe pentru romanii din Italia": trebuia sa sublinieze net ca, dincolo de gestionarea bunei functionari a ambasadei si-a consulatelor (ceea ce nu-i cazul, de vreme ce la nu stiu ce consulat raspundea ore-n sir robotul!!), el, ca sef al MAE, n-are atributiuni in sensul acesta…

"Surprinzatoare" momente de greseli liberale

Ziceam ca s-a scris enorm pe tema asta. I s-a cerut sau sugerat demisia. Traian Basescu a declarat ca "trebuia sa demisioneze in al doilea minut". Cristian Diaconescu (purtatorul de cuvint al PSD) a aratat ca in orice tara normala asemenea afirmatii ar fi dus "nu numai la pierderea postului de ministru, ci si la blocarea accesului in viata publica".

Si Cioroianu? Mai intii si-a numit afirmatiile, dupa ce le-a ascultat "la rece", "surprinzatoare", apoi a declarat joi ca, daca ar avea "cea mai mica impresie sau cea mai mica urma de convingere ca demisia unuia dintre ministri ar putea duce la solutionarea problemei", ca ar fi vorba de el, ca ar fi vorba de altcineva, el si-ar da-o sau l-ar sfatui sa si-o dea. Doar ca nu asta ar fi "solutia, din pacate", nu asta ar putea duce "la rezolvare". Deci… omul trebuie sa ramina, pentru ca, nu-i asa, ar da prost la electorat daca si-ar da demisia: ar insemna sa-si "recunoasca" vina, iar un politician roman se fereste de asa ceva ca dracu’ de tamiie!

Dar premierul Tariceanu? "Nu am ce comenta. Eu le consider (afirmatiile lui Cioroianu, m.a.) ca un moment de greseala a ministrului, fara indoiala, nu vreau sa ii gasesc circumstante atenuante" (marti, la Buzau). Ca, altfel, ministrul Cioroianu n-ar fi singurul care ar fi facut greseli, referindu-se, nici nu se putea altfel, la Basescu.

Da, astia ne sint politicienii, demnitari fara demnitate, la orice gafa la care singura reactie potrivita este demisia, ei arata cu degetul spre alti gafeuri, si nu-ti ramine decit sa te intrebi, repet: bine, bine, dar ce naiba ar trebui sa faca un ministru din Cabinetul Tariceanu ca sa fie demis sau obligat sa demisioneze?

Va spun eu ce-ar trebui sa faca: fie sa fie prins in flagrant cu rata-n gura si dat la televizor sa-l vada toata tara (Remes), fie sa fie in dezacord cu, mai bine spus sa-l contrazica deschis pe obarul (sef de sala "liberala") Calin Popescu Tariceanu, cum a facut Mihai Razvan Ungureanu, predecesorul lui Cioroianu. Ei da, atunci Tariceanu l-ar demite pe oricine, indiferent de consecinte – pentru PNL, pentru Guvern, pentru Romania.