Caută 
4 MIN
Parca e un facut. Nu trece saptamina fara un nou scandal asa-zicind "pedagogico-erotic". Mai zilele trecute, ProTV consemna, in imagini elocvente, deloc recomandate minorilor (XXL), insotite de un comentariu mai degraba amuzat, cazul unei tinere profesoare din Cehia. Intimplarea a facut valuri. Domnisoara cu pricina nu gasise altceva mai bun de facut decit sa "mediteze" (printr-un intens exercitiu practic) pe unul din elevii sai in stavechile invataturi expuse in "Kama-sutra". In treacat fie spus: desi "scolerul" nu implinise inca virsta majoratului, din vehementa miscarii sale se putea deduce o abilitate indelung exersata. Ma intreb tocmai pentru acest motiv: cine pe cine medita? Cazul a intrat, desigur, la "coruptie de minori" si juna vestala a Amorului nebunatic va avea de dat seama petru acest delict precis. Daca ar fi fost din Romania, profesoara ar fi fost sanctionata negresit pentru cistiguri ilicite, obtinute prin practicarea "meditatiilor la domiciliu" (strict interzise de minister), dar nu ar fi fost intrebata (si) asupra "materiei" predate.
Scandaluri sint, slava Domnului, si in ograda noastra. Si inca legiune: semn ca, dupa intrarea in UE, ne-am emancipat complet si definitiv. Cine nu-si aduce aminte, de-o pilda, de profesoara de franceza (si – sa mai zic? – de gimnastica acrobatica) din Zalau, desemnata sefa a unei comisii la Bac-ul de anul trecut, si devenita peste noapte, tot pe temeiul unor imagini elocvente, expert european in minuirea unor inavuabile "instrumente vibratorii"? Sau, deplasindu-ne spre un domeniu mai "pudic", cine a uitat oare (dar se poate uita un atare moment?) flexibilitatea de liana a unei doamne profesor universitar din Brasov, aflata la o petrecere "libera", intr-o biblioteca publica, si fluturindu-si euforic spre tavanul salii de lectura poalele fustei? Sau, devenind si mai retinuti, si mai gravi, a uitat cineva opulenta abia ferita sub o lenjerie translucida, brodata din pinza de paianjen, a unei doamne din Bacau, a carei meserie se intimpla a fi tot aceea de profesor? Ma indoiesc.
Exhibitionismul care se doreste filmat nu e, totusi, o proprietate exclusiv feminina. Vinerea trecuta am citit la gazeta un lung articol despre un domn profesor de Geografie (de la liceul iesean "Al. I. Cuza"), Liviu Aruxandei, daca i-am retinut corect numele, care s-a ilustrat, la rindu-i, cu fericitul prilej al unui banchet de absolvire, nu numai printr-o exuberanta, excesiva veselie ("proful", zice-se pe "forum", e atit o somitate in materie, cit si un desavirsit "om de viata"), dar si prin insusiri eminente de "cipandel" musculos. Filmul exista, circula in mediul online si nu poate fi contestat de cel in cauza.
Discutabile sint insa relatarile despre o recenta excursie organizata de sus-numitul cu un grup de elevi de clasa a IX-a. Parintii unor fete pretind ca profesorul a avut un comportament "neprincipial" (ca sa uzez de un termen din vocabularul puritan comunist). Peste o zi, domnul de Geografie se apara nonsalant, calificind acuzele drept o cabala josnica a unor indivizi interesati, iar pe "fatuci" niste "lepre". Nici mai mult, nici mai putin… Sa admitem ca parintii exagereaza. Sa admitem si ca profesorul e un monument de o exigenta, care nu l-a facut citusi de putin simpatic copiilor. Notele din liceu au devenit, se stie prea bine, un criteriu suveran de admitere la facultate. Ceea ce nu poate fi admis, in schimb, cu nici un pret, e limbajul deocheat al profesorului.
In legatura cu acest nou scandal, as face citeva observatii succinte. E clar ca, in scolile din Romania, relatia profesorului cu elevii sufera de serioase metehne. Profesorul se vadeste fie mult prea scortos, cu o fata incremenita, de gide neindurator, si nu are cu invataceii sai decit o relatie superficiala, fie mult prea libertin in gesturi si limbaj, gures si demonstrativ, "baiat de gasca si comitet", care danseaza pe mese si isi elibereaza pectoralii de sub camasa. Dar efectul acestui comportament e aproape similar in plan profesional. Elevii se vor feri atit de cel dintii (gidele), cit si de ultimul ("baiatul de gasca"). Fata de primul vor simti teroare (ori indiferenta). Pe al doilea il vor dispretui neintirziat. Relatia corecta e, si in acest caz, mijlocia. Nu mojicia… Nu mi se pare a fi o solutie folosirea unui vocabular colorat ("fatuca", "lepra") pentru a iesi din impas.
Si as mai adauga, in incheiere, ceva: nu de "somitati" (precum profesorul de la liceul "Cuza") duce invatamintul romanesc lipsa. Avem, din pacate, prea multe. Ceea ce lipseste, deocamdata, e profesorul cu vocatie, modest si dedicat meseriei sale.
