Noi, bulgarii

Zilele trecute, un post de radio frantuzesc, care transmite de obicei Mozart si Bach, isi intrerupea jurnalul (de obicei foarte scurt si economic) pentru o corespondenta speciala de pe aeroportul din Sofia. Motivul era reprezentat de sosirea infirmierelor bulgare, abia eliberate de temnicerii libieni, dupa tevatura cunoscuta. Probabil ca gestul respectiv (foarte rar!) se datora implicarii presedintelui francez Sarkozy in rezolvarea situatiei. Pe mine, insa, dincolo de orice obiectiv politicianist sau geopolitic, acest eveniment m-a emotionat: am devenit, cum s-ar spune, putin bulgar! Nu sint tocmai genul care cade in lacrimi cind este vorba de "evenimente" mediatice. Si nici nu sint intr-atit de cosmopolit incit sa nu pot dormi noaptea de grija bastinasilor din Amazonia. Pur si simplu, cred ca a fost un eveniment exceptional, din mai multe puncte de vedere.
Urmaream de ceva timp pertractarile legate de cazul celor cinci infirmiere bulgare si al medicului palestinian, care fusesera implicati, cum stim, de statul libian intr-un montaj juridico-politic in cel mai bun stil arabo-totalitar. Am sesizat si eu, ca multi altii, cinismul pur al lui Gadaffi, care se folosea de bietele infirmiere, ca un bandit oarecare, pentru obiectivele lui politice imediate. Banuiam ca pina la urma va trebui sa-i elibereze  pe cei sase: procesul fusese scandalos! Dar povestea dura de opt ani si la mijloc era viata unor oameni care n-aveau nici o legatura cu politica, oricare ar fi fost aceasta. Fiecare dintre noi putea fi in locul acestora si din aceasta cauza am trait eliberarea acestora ca pe o cauza personala.
Ar mai fi ceva. M-a miscat interesul Frantei pentru acest caz. Poate ca Nicolas Sarkozy prea vrea sa le faca pe toate si acest lucru il face, natural, antipatic. Totusi, nu poti sa nu fii placut uimit de eficacitatea si mai ales determinarea acestuia. Si chiar de generozitatea sa. La urma urmei, bulgarii nu voteaza in Franta, chiar daca ne putem inchipui ca ratiunile politice au contat destul in acest joc, mai ales pentru un presedinte care vrea sa readuca Franta in centrul afacerilor internationale. Totusi, era vorba de niste bulgari pentru care Sarkozy n-avea nici un angajament. Pentru mine, acest gest a fost prima forma de explicitare verosimila a noii noastre conditii de europeni, in sens politic: iata ca, in sfirsit, cineva suficient de puternic ne poate apara. Bulgar, roman sau francez fiind. Accentuez aceasta pentru ca am avut prilejul de nenumarate ori sa fiu in situatia de a fi al nimanui: membru al unui stat mic si condus de incompetenti.
Am citit, de aceea, oripilat diverse comentarii care denuntau trocul lui Sarkozy si chiar faptul ca, prin aceasta, fusesera facuti scapati din mina justitiei niste ucigasi de copii. Nu vreau sa judec aceste pozitii. Cunoastem cu totii refrenul: arabii sint mereu victime si europenii mereu vinovati. La mijloc sint fie gelozii politice, fie alte considerente. Sint numai profund surprins de faptul ca sistemul penal libian este considerat ca fiind o justitie legala si mai ales "justa", pe care, eventual, sa o poti compara cu justitia dintr-o tara democratica. Nu este vorba de arabi sau chinezi aici. Ci de tiranie. Libia este o tara clanica organizata ca o despotie politica. In aceasta tara justitia nu este independenta, tortura este cvasi-legala sau, oricum, nepedepsita de lege.
Din cite spune presa internationala, n-a existat nici o proba care sa le incrimineze direct pe cele cinci femei si pe medicul palestinian. Mai mult, un raport al unora dintre cei mai buni experti internationali, care includea si un premiant Nobel (pentru descoperirea virusului!) arata ca vina era a sistemului medical si nu a infirmierelor si ca, de altfel, epidemia din spitalul din Benhghazi incepuse mai devreme de sosirea acestora. In ciuda acestui raport (solicitat de statul libian!), cei sase au stat opt ani in inchisoare si au fost condamnati de doua ori la moarte (o data este intotdeauna prea putin, se stie!). Procedeu vechi. Gadaffi s-a folosit de bietele infirmiere ca tapi ispasitori, pentru a justifica problemele sistemului medical public. Erau tinte perfecte: fiind bulgari si palestinieni, cine sa faca scandal in contul lor? In plus, erau straini: pentru un regim totalitar, strainii sint intotdeauna cauza raului.
Acum infirmierele bulgare declara ca se simt ca si cum ar lua viata de la capat. Iata cum, gratie lui Gadaffi, poti  trai de doua ori. S-ar putea, insa, ca beneficiarul cel mai important al acestui episod sa fie, pina la urma, tristul si neimplinitul tratat european. Situatia intolerabila a celor cinci bulgaroiace si aventura eliberarii lor din captivitatea libiana ne-a obligat sa traim pe viu ideea proiectului european. Folosesc si bulgarii la ceva.

Publicitate și alte recomandări video