„Noi” despre „fratii nostri”

miercuri, 29 septembrie 2010, 18:07
4 MIN
 „Noi” despre „fratii nostri”

  Se poate foarte bine ca Nunta in Basarabia sa se bucure de succes la public. Are unele momente bune, altele foarte bune, cum e cadrul cu tatal recitind pina la capat propria poezie naiv-acrosanta despre ciinele familiei, proaspat decedat; sau dialogul dintre insuratei, scris bine uneori, adevarat, cu umor. 

Insurateii in sine sint simpatici. Venind direct „de pe bancile" de actorie ale UNATC, Vlad Logigan si Victoria Bobu se potrivesc; un ziarist i-ar putea intreba, si poate ca acest  lucru s-a intimplat deja, daca sint, au de gind sau, dimpotriva, n-au de gind sa se casatoreasca si „in viata". Sinopsisul de pe net incepe asa: „Un tinar dirijor din Bucuresti si o pianista din Chisinau s-au casatorit recent in Romania. Cei doi sint nevoiti sa mai faca o nunta, de data asta in Basarabia, pentru ca din darul de la rudele miresei sa adune banii de avans pentru un apartament". E si un subiect cultural, legat de muzica simfonica! Da, pentru ca la inceputul filmului, tinerii valseaza un vals pe sine, in fata trenului stationat in noapte la granita, si danseaza bine, ca niste profesionisti ai sentimentului clasic. Chiar daca secventa joaca un rol poetico-metaforic, dezvelind influentele si nostalgiile estetice ale realizatorului, cel putin anunta clar, din capul locului, ce fel de film vom urmari: aha!, vom vedea un film de genul asta.

Acompaniati de un fundal muzical kusturisesc care ne spune din nou ce vom vedea  – filmul turistului roman, descoperind blind, patriarhal, Moldova naiva, ce trebuie batuta pe spate si povatuita), urmarim cele mai reprezentative cladiri ale Chisinaului in prezentarea unchesului moldovean. Mi-a folosit, eram curios, n-am mai fost la Chisinau de la putini ani si vreau sa am aceasta derulare de strazi in cap. Pe youtube se gasesc filmari de genul asta. Strazile unui oras placut de operator, infatisate miscat, disponibile intregii comunitati de turisti virtuali. Si cred ca multi romani isi doresc sa vada Chisinaul, chiar daca nu vor neaparat sa mearga acolo. Ce vad, isi puteau inchipui dinainte – o suita de clisee care-si au originea in observasii exacte, insa supra-fictionalizate din perspectiva jocului actoricesc. Cel mai bun exemplu e interpretul unchesului, care exubereaza pe toate sensurile emotiei cu acel cabotinism specific teatrului (rus), venit din tehnica folosita pina la ruginire si lipsa de interes pentru realitatea sau resorturile interiore ale personajului. Basarabia e urmarita cu un ochi de documentarist atent la diferentele specifice, insa „facuta film", sa se inteleaga bine. M-au indepartat definitiv jovialitatea, plinsul jucat; m-a indepartat decupajul „de film", cind sentimentul Chisinaului sarea din orice imagine, dar, fiind taiata si inlocuita cu un prim-plan „de reactie", il pierdeam.

Nunta in basarabia pare foarte politizat. Acum itiva ani, o televiziune de la noi difuza documentarul unguresc „Trianon", suscitind condamnari din partea intelighentiei reprezentative; CTP spunea ca e ca si cum am face noi un film lacramos, nostalgico-irendetist despre Basarabia. Pastrind proportiile, Nunta in Basarabia nu e un act politic, dar in momentul in care nasul mare ofera 3000 de euro insurateilor daca stiu sa raspunda la intrebarea cind a „tradat" Romania Moldova pentru prima data, incepi sa-ti pui intrebari. Interesele realizatorului ocolesc acea doza de pragmatism care ar trebui sa reflecte, si de partea romaneasca, dezinteresul manifest si statistic al majoritatii moldovenilor fata de orice idee de unitate frateasca. In loc de asta, in loc sa fii constient ca Transnistria nu e separata pe motive etnice, ci industriale si ca moldovenii sint separati de frati exact din acelasi motiv: pentru ca nu vor sa fie condusi de ei, de noi, in loc de aceasta minima constiinta real-politika, realizatorul exploreaza sentimentele sovine ale „regatanului" obisnuit, care face urit daca aude rusa in Moldova. E manipulator, pentru ca si eu m-as intreba in forul meu interior, turist intiiasi data, de ce se vorbeste atita rusa in Moldova, iar atunci cind personajul roman face o scena la nunta, in Chisinau, pe acest motiv, imi incurajeaza pornirea sovina. De ce se vorbeste, pentru ca se vorbeste. Sint bilingvi traditionali si puterea e mai degraba la rusi, nu?

Ambitios, realizatorul isi propune sa intrupeze o bucata din imaginatia etnic-unitara a romanilor intr-o comedie care, dincolo de ris (pe care il provoaca uneori cu adevarat), sa dea de gindit asupra fratiei. Un film despre o iluzie, un film slab despre o iluzie. As vrea sa vad un documentar despre o nunta in Basarabia. Sa vad cum e de fapt.    

Comentarii