Noul Messia

Cind am facut constatarea (de bun simt, altminteri!) ca efortul aprins de "modernizare" a scolii face mai mult rau decit bine, stiam ca nu sint singur. Nu sint nici primul, nici ultimul care incearca sa semnaleze un pericol. Graba strica treaba! Entuziasmul nu tine loc de munca serioasa. Iata, criticul literar Nicolae Manolescu, intr-un editorial mai vechi, dar care mi-a cazut in mina abia acum, constata cel putin "trei efecte perverse" ale mult trimbitatei revolutii scolare. Primul efect pervers, zice criticul, consta in "disparitia culturii generale din liceu". Materiile de asa-zisa cultura generala (inclusiv "literatura universala", pe care eu am facut-o in ultimul an de liceu) lasa locul unei "specializari precoce". Elevul devine informatician sau specialist in limbi straine, urmeaza prelegeri tot mai inguste si mai amanuntite, se inchide intr-o "specializare". Defectul acestui tip de studiu este, bineinteles, acela ca "nu formeaza". El nu ofera un mod de a fi, niste principii etice, o modalitate de a privi viata si de a-i da un sens (daca are unul). Liceul ia astfel, de timpuriu, locul universitatii. Caci abia universitatea ar fi locul potrivit pentru specializare/specializari, liceului raminindu-i in obligatie "cultura generala". Din pacate, lucrurile sint gindite exact pe dos. Liceul specializeaza, iar universitatea vine cu principiile generale, cind e prea tirziu. "Aprofundarea" se face in lipsa datelor elementare, a temeliei, care e negresit cultura generala.
Al doilea efect pervers, precizeaza Nicolae Manolescu, consta in "preponderenta acordata in liceu disciplinelor zise stiintifice, in fond tehnice, unele chiar aplicate, din ideea, de asemenea gresita, ca modernitatea nu inseamna umanioare, ci tehnologie de virf". Si iata-ne adusi prin aceasta afirmatie la o discutie veche si fara sfirsit. Ce (mai) inseamna la urma urmelor modernitatea, un triumf al tehnicii sau un triumf al omului? Sau, jucindu-ne putin cu vorbele, triumful tehnicii asupra omului? Din motive lesne de inteles, voi lasa pentru alta data aceasta palpitanta discutie. Efectul pervers provine acum din confuzia evidenta dintre mijloc si scop. Tehnica e numai un mijloc, orice ar spune fanii sai, dar si cei ce exalta virtutile calculatorului, dar si cei care vad in ordinator pe noul Messia al lumii moderne (iar in internet o versiune mai blinda a lumii inteligible sau a "lumii de apoi"). Valoare cu adevarat formativa, orice s-ar zice, au doar "umanioarele". Numai ele pun ordine in cunostinte. Nu poti inlocui, asadar, studiul temeinic al literaturii si psihologiei, sa zicem, cu achizitia programelor CAA, Pascal (nu prea are legatura cu ginditorul francez Blaise Pascal, care a fost si un "geniu geometric") etc. etc. Nu poti inlocui studiul fiintei umane cu studiul cip-urilor, iar dupa aceea sa te miri ca elevii nu pot scrie intr-o romaneasca fluenta ori ca nu pot sa-si exprime simtamintele, altfel decit agramat si cu poticneli. Fac mentiunea, pentru rauvoitori, ca sint un eseist "de calculator" si un vajnic "navigator" pe oceanul internetului, de unde-mi scot adesea bibliografia. Stiu pina si ce inseamna JSTOR (si chiar am acces la documentele stocate acolo).
Al treilea efect pervers, vizibil mai ales in universitate, vine din confuzia care se face intre disciplinele "vocationale" si disciplinele cu o posibila recunoastere sociala. O disciplina e cu atit mai cautata cu cit, se crede, are o mai inalta valoare pe "piata muncii". Confuzia seamana oarecum cu aceea dintre valoarea unei carti si numarul ei de cititori. Traim intr-o lume dominata de "rating" si de optiunile de piata. Ne uitam la un film pentru faptul ca si altii (foarte multi!) l-au vizionat inaintea noastra, citim o carte fiindca se discuta excesiv despre ea si constituie un "succes de librarie". Dar nu pentru cartea insasi, despre a carei valoare nu ne putem forma o idee in absenta culturii generale (si a unei bune formatii). Absolventii opteaza, fireste, pentru "stiintele politice" (vor sa devina ambasadori), pentru "jurnalism" (vor sa critice pe senatori si deputati), pentru (horribile dictu!) "management cultural" (vor sa priceapa cum e cu "multiculturalismul"). Criticul Nicolae Manolescu are dreptate: "Sa urmezi, in cadrul Facultatii de Litere, studii europene e de bon ton in ochii multora, sa inveti istoria literaturii ori a limbii incepe sa fie pe gustul tombaterelor ca mine si ca altii, prea putini". Mentionez ca "tombatera" inseamna, in cel mai bun caz, om de moda veche.
Absolventii nu mai aleg ce vor sau ce pot, nu-si urmeaza chemarea, daca simt una. Inima si parintii ii indeamna spre ce trebuie. Viseaza sa se faca VIP-uri. Foarte bine! Nu-i cine stie ce scofala sa fii VIP. Scofala e sa fii om. In scoala noastra supusa tuturor reformelor, una mai radicala decit alta, numai asta nu se invata.

Publicitate și alte recomandări video