O poveste despre vopsiti si convertiti

vineri, 25 mai 2012, 19:52
6 MIN
 O poveste despre vopsiti si convertiti

In vremea copilariei, printre colegii parintilor mei, invatatori pe Valea Jijiei, circula o vorba: „S-a mai vopsit unul, s-a inrosit si Cutare". Marcau astfel aderarea cuiva, oarecum neasteptata si nefireasca, la noul curs al istoriei, in dezacord cu evolutia anterioara sau cu conditia sa sociala. Unii o faceau gasind ca e momentul sa iasa din situatia lor de marginali, mai ales cei apartinand saracimii rurale, intrezarind sansa sa se infrupte din avutiile celor cu cheag. Si chiar au nimerit-o, uneori. Altii incercau sa-si ascunda unele amanunte biografice neconvenabile in noul context social. Mai ales dintre cei care au facut politica liberala sau taranista. O matusa a noastra, fiica de chiabur, a devenit deodata militanta infocata cu carnet; chiar asa i se spunea, „infocata". Dar n-a trecut mult si noii stapani s-au descotorosit de ea. Ca si de cei care au venit doar la placinte, neavand de oferit alta decat atasament; nici glagorie, nici harnicie, nici macar spirit de turma, doar dorinta de chivernisire.

Ii inteleg pe multi dintre acesti „pionieri" ai noului curs, voiau un trai mai bun sau voiau sa se apere de pericolele pe care le intrezareau, dar de care n-au scapat. Nu aveau alternative, n-aveau de ales, li se oferea un singur sens. Il gaseau si-l urmau sau ramaneau in conditii de precaritate. Le dicta „alegerea" instinctul de supravietuire. Ca multi nu au fost satisfacuti de acea „alegere" , asta-i alta poveste, n-o analizam acum.

Dupa 89 lucrurile s-au schimbat.  Orice ar spune nemultumitii, sunt destui, au aparut alternative. Ai din ce in ce mai mult de unde alege. Ca uneori toate alegerile pot fi proaste, asta-i o poveste specifica noua, tine de „eternul romanesc". Oricum, poti alege macar intre mai putin rau si foarte rau sau „imposibil de optat". Si-ti poti anunta deschis optiunea, fara teama de consecinte imediate, implacabile. Se intampla insa, acum, ceva inexplicabil. Unii, chiar spirite cultivate, sunt „condusi" cognitiv spre alegeri care nu li se potrivesc. Am sa recurg la cateva exemple. Un mai vechi amic, din generatia mea, specialist de varf in meseria lui, horticultura, om cu biblioteca impunatoare, inclusiv masive tratate de specialitate, iubitor de arta, spirit analitic subtire, capabil  sa se angajeze in discutii complexe, a devenit de un timp altfel: discurs stereotip, ingust, incapabil sa recunoasca deosebiri vizibile, nu zic nuante. Am ramas stupefiat, mai ales ca-i stiam evolutia dificila: parintii, invatatori cu ceva pamant, fusesera dislocati, el insusi a avut dificultati sa-si faca studiile, a reusit cu greu sa intre la agronomie. Ce-i cu tine, i-am zis, ai fost atins de microbul „antenita"? Mi se parea atat de deosebit de cum il cunoscusem, incat ma miram cum de o persoana la varsta, cultura si mintea lui gandea acum altfel decat toata viata. Sotia lui, avocata desteapta, zambea de alaturi, vazand ce usor i-am diagnosticat derapajul cognitiv. Alt caz, povestit de un coleg de la Chisinau, profesor de psihologie cu formatie serioasa la Moskova, dar spirit liber, pastrand sentimente romanesti intacte: fratele sau, educat la fel ca si el, de tatal lor, a devenit, la batranete, adept al partidului voronian Ce se intampla cu tine, il interogheaza profesorul pe fratele ramas in sat, in enclava aceea rosie de pe langa Balti? Si constata ca fusese expus, fara aparare, propagandei antiromanesti duse de la om la om de zisul partid. Cum e posibil, se intreaba colegul meu? I-am dat si eu un exemplu, chiar din satul meu: un profesor de matematica, care se adapa zilnic din antene si care nu poate iesi din frazele stereotip-agresive ale acestui post ce face un joc devoalat acum de toata lumea. Apartine unei familii care a avut mari dificultati, bunicii, parintii au suferit din partea celor pe care-i asculta acum cu veneratie.

Dar poate acestea sunt cazuri izolate, oameni fara legaturi sociale care sa le indrepte deviatia. Ce putem insa spune de cei care traiesc in medii elevate, in campul academic, de exemplu? Oameni informati, capabili de discernamant in orice situatie. Sau oameni de condei, la fel de orbiti? Desigur, ii exclud pe cei interesati, pe cei care au fost beneficiari ai vechiului sistem sau au primit (spera sa primeasca) oarece beneficii de la un nou-vechi regim. Nu la acestia ma gandesc, ei sunt implicati, ci ma refer la oamenii onesti, dar orbiti de dusmania inoculata de o media aservita mogulilor. Am stat de vorba cu unii, am ramas interzis de veninul pe care-l respirau, nutrind reintoarcerea la alcatuirile de pana nu demult. Ce au acestia in comun cu mogulii care-si vad periclitate averile, de ce se solidarizeaza cu ei?

Sa  ne referim si la domeniul universitar: o lege a invatamantului, cu vadite carente, dar aproape de normalitatea europeana, se bucura de ura sfanta a multora, care o vor desfiintata cu totul. Inteleg si acum, e o situatie complet anormala: unii au urcat in pozitii de varf, beneficiind de conjuncturi favorabile, iar cei care aspira acum la promovare se confrunta, dintr-o data, cu cele mai dure criterii si sunt priviti cu condescendenta de primii. Unii dintre ei nici pe departe de aceeasi valoare cu noii aspiranti. Nu-i usor de suportat. Poate ca ar trebui revizuite unele avansari pripite in conditii de clientelism, revizitate unele dosare de concurs. Dar intrarea in normalitate trebuie sa inceapa. Nu-mi explic cum ar fi putut sa accepte, chiar si tacit, profesorii din universitati competitive sa fie condusi de cineva care pastoreste o fabrica de diplome sau de un domn care fraudeaza grosolan si se face ca nu intelege. N-am vazut aceeasi indignare cand s-au produs asemenea numiri.

Sa incercam acum un model explicativ, apeland la cateva paradigme recente din psihologia sociala. Se stie ca expunerea la un anumit tip de discurs are un impact important asupra vietii culturale si activitatii intelectuale, chiar asupra dezvoltarii inteligentei. Un discurs insistent, repetitiv, agresiv se insinueaza, in timpul procesului de dezvoltare intelectuala, devine schema cognitiva de baza; devine proprietate intelectuala, grila de lectura, instrument de decodaj. Cognitiile au un puternic caracter social si afectiv, prin faptul ca sunt atasate de obiecte si situatii cunoscute, de un context social-politic, de grupuri si indivizi. Poseda deci o caracteristica specifica: ele se nasc si se dezvolta intraAA€AA‘un mediu social-cultural dirijat, modificand structurile individuale, schimband perceptia si capacitatea de decodare a evenimentelor. Universul intelectual traduce astfel rezultatele tratamentului la care a fost supus individul. El a invatat anumite scheme cognitive si le conserva in memorie, apeland la ele cand este stimulat. Expusa la un anumit tip de discurs, judecata sa este marcata de caracteristicile acestuia, de contextul frecventat. Cei socializati si formati in aceste conditii de control al mintii vor purta cu ei caracteristicile mesajului primit. Informatia cu care este alimentat subiectul social nu este obiectiva, neutra, logica, tehnica, "rationala", ci atinsa de ideile si credintele mediului frecventat si de practicile furnizorilor. Individul va utiliza de acum credintele inoculate si reprezentarile sociale pe care le-a dobandit frecventand un anumit model de gandire sociala, el a fost impregnat de contacte, de situatii, a fost ancorat. A invatat o „logica" si o aplica implacabil. A devenit  un perfect obiect cognitiv dirijat.

Tinta finala a unui asemenea tratament este totdeauna controlul. Exprimat prin prescriptii cultural-ideologice, prin norme si practici culturale, „indicatii" social-politice, consemne. O tesatura de dispozitii, prevederi, recomandari, indicatori, retete, semne, amprente, simboluri "invaluie" pe fiecare individ tratat astfel, acoperindu-l cu o plasa psihosociala care-l constrange sa gandeasca, sa simta si sa actioneze in conformitate cu imaginile-simbol, normele, solutiile si ritualurile furnizate. Pentru investitori, merita din plin. Cine nu-si doreste un individ invatat sa se supuna standardelor majoritatii, fara sa devieze de la normele primite, respectand conventiile care asigura „integrarea" sa, adica alinierea care furnizeaza confortul fizic si psihic? Plasa psihosociala este o formula pedagogica de formare/conversie dirijata, formand obedienti cognitiv. Ce inventie!

 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii