Omul cu radacinile in cer

Basarab Nicolescu s-a nascut la Ploiesti, pe 25 martie 1942. A fost un elev eminent al liceului „Ion Luca Caragiale” din localitate, cistigator al Olimpiadelor nationale de matematica si literatura; in 1959 a obtinut Medalia de aur la prima Olimpiada Internationala de matematica de la Brasov. A absolvit liceul ca sef de promotie (1960), apoi a studiat fizica la Universitatea din Bucuresti, absolvita tot ca sef de promotie (1964). Dupa o teza de doctorat despre Cimpurile Yang-Mills si autointeractiunea cimpurilor vectoriale, la Bucuresti, pleaca in Franta, la Universitatea Paris VI, ca bursier al Guvernului francez si se stabileste la Paris, unde traieste din 1968. In 1970, este admis ca fizician teoretician la prestigiosul Centru National de Cercetare Stiintifica din Paris. In 1972, obtine titlul de doctor in stiinte fizice cu teza Contributie la studiul teoretic al difuziunii pion-nucleon, sustinuta la Universitatea Paris VI.
In anii care au urmat, Basarab Nicolescu s-a impus tot mai mult in arena stiintifica internationala, fiind profesor invitat intr-o serie de universitati din Europa si Statele Unite, participant si organizator a numeroase colocvii si seminarii internationale, conferentiar apreciat si charismatic in diferite colturi ale lumii si, nu in ultimul rind, un scriitor si eseist de valoare.
In 1986 obtine Medalia de Argint a Academiei Franceze pentru volumul Noi, particula si lumea, lucrare selectionata si de Encyclopaedia Universalis. In 1987, Basarab Nicolescu isi leaga numele de o creatie care ii este cu deosebire draga, devenind presedinte-fondator al CIRET (Centrul International de Cercetari si Studii Trandisciplinare), care regrupeaza actualmente sute de cercetatori din peste 20 de tari ale lumii. In 1991, este co-fondator, alaturi de René Berger, al Grupului de Reflectie asupra Trandisciplinaritatii de la UNESCO, alcatuit din 16 personalitati ale lumii stiintifice si culturale. In 1992, i se atribuie Premiul Benjamin Franklin pentru cea mai buna carte de istorie din SUA, Stiinta, sens si evolutie – cosmologia lui Jakob Boehme, iar profilul sau biobibliografic este inclus in Who’s Who in the World. In acelasi an, participa ca expert extern, in prezenta Papei Ioan Paul al II-lea, la sedinta de inchidere a procesului Galilei. In 1993 obtine Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. In 1996 devine fondator si director al colectiei „Trandisciplinaritatea” la editura Rocher din Paris, iar in 2003, fondator si director al colectiei „Romanii din Paris”, la editura pariziana Oxus. In 1998, Basarab Nicolescu este ales Presedinte de onoare al Fundatiei Internationale „Stefan Lupascu” pentru stiinta si cultura din Iasi. In 2000 i se acorda titul de Doctor Honoris Causa al Universitatii „Al.I.Cuza” Iasi, in 2001 este ales Membru de onoare al Academiei Romane, iar in 2002 primeste titlul de „Mare Ofiter”, ordinul „Serviciu fidel”, al Romaniei.
Desi nascut la Ploiesti si traitor la Paris, Basarab Nicolescu a tesut, de-a lungul vremii, numeroase si trainice fire de minte si suflet cu Iasul. Amintim, printre altele, faptul ca in 2004 accepta sa-si lege numele de noul Centru de Cercetari Trandisciplinare din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi; toate cartile si colectiile domniei sale au fost preluate si traduse de marile edituri iesene (Polirom, pentru lucrarile personale; Junimea, pentru colectiile „Romanii din Paris” – la aparitia careia Primaria din Iasi a avut o contributie majora – si „Transdisciplinaritatea”, ambele preluate de la edituri pariziene de prestigiu).
De asemenea, tot la sugestia lui Basarab Nicolescu, acum, in aceste zile, se desfasoara la Iasi lucrarile Congresului International „Stiinta si religie”, organizat de Fundatia Templeton.
Orice comunitate stiintifica si academica s-ar mindri cu un cercetator si profesor de talia lui Basarab Nicolescu.
Orice om si-ar dori un prieten profund, sensibil si fidel ca Basarab Nicolescu.
Orice oras s-ar simti innobilat sa-l aiba ca cetatean de onoare pe Basarab Nicolescu, ceea ce, pentru noi, iesenii, reprezinta o fericita incununare a unei relatii de afectiune si pretuire reciproca intre un oras si un cetatean al lumii, care l-a ales ca loc de popas pentru suflet. Si atunci, poate ca cel care considera ca un exilat cu radacinile rupte nu poate ramine intreg decit daca si le arunca spre cer va simti cum, pe negindite, una din ele intilneste armonios si firesc tainicul izvor al teiului lui Eminescu…