Omul de la morga

S-a spus si se vor spune multe in legatura
cu cea mai recenta isprava a lui Adrian Nastase.
Gest disperat? Cineva asocia chiar acest ultim
(in sens aici de absolut!) exercitiu de imagine al
marelui barbat cu cel al lui N. Ceausescu din 22
decembrie 1989 care, in fata unei multimi gata
sa-l linseze, promitea ca va mari pensiile si
salariile. Trebuie pastrate proportiile, dar, in
acelasi timp, comparatia spune multe despre
utilitatea operatiunii.
Am vazut in fapt nu numai colectii
impresionante de tablouri de mare valoare, de
in-folio sau de arme, totul inghesuit ca la
anticariat, ci mai ales un om fara aer, haituit,
auto-sechestrat intr-o lume fictiva, care nu crede
decit in puterea administrativa si controlul
aparentelor. Este destul de straniu sa chemi in
casa televiziunea, dar sa nu faci gestul cel mai
elementar cu putinta: sa-i preferi discretia
justitiei.
Logica dlui Nastase este, de altfel, cu totul
curioasa. D-sa pune repetat in discutie
autonomia justitiei si a institutiilor publice, pe
care le considera instrumente ale noului regim.
Din pacate, am mai auzit acest gen acuzatie, fie
din partea lui Sechelariu, fie a lui Mazare sau
chiar din partea lui Ion Iliescu. Dar daca in gura
mafiotilor provinciali argumentul suna natural, iar
de la un fost student in URSS-ul lui Stalin nu
mai are nimeni vreo pretentie, la A. Nastase
argumentul este sinucigas. Mai intii ca este
vorba de un regim in care dl. Nastase este al
treilea sau al patrulea om in stat, in tot cazul
conduce principala (nu doar numeric vorbind!)
camera a legislativului. In al doilea rind, ii pune
in discutie competenta si corectitudinea de fost
prim-ministru. Unde este mostenirea politica a
dlui Nastase, daca procurorii si judecatorii sint
atit de usor manipulabili de Traian Basescu? Ce
sistem, ce cultura publica a edificat atitia ani
Adrian Nastase? Este vorba cumva de mita,
control administrativ si incompetenta?
Vinovat sau nu, in acest caz, este greu de
justificat de ce dl. Nastase refuza sa se supuna
legii comune si de ce traieste intr-o tara in a carei
justitie nu crede. De fapt, modul cum si-a
selectat invitatii, directori de ziare sau analisti-
prieteni, arata o neincredere cronica fata de
judecata publica ordinara. Pentru un om politic,
aceasta este mortal si probabil ca simbata am
asistat la debutul funeraliilor omului politic
Adrian Nastase.
Impresia mi-a fost accentuata de prezenta
unui invitat-surpriza, cel putin din punctul meu de
vedere: Ion Cristoiu. Imaginile televizate il
prezentau pe acesta insotindu-l usor ingindurat
pe amfitrion, mereu alaturi, usor protector, cu o
carte masiva sub brat, pe care a si rasfoit-o la un
moment dat cu ochi de expert, impreuna cu
acesta. Am crezut initial ca tocmai fusese rapit
de la Biblioteca Academiei, unde declara ca isi
ispaseste pacatele. Am aflat insa ca era unul
dintre invitati si ca tocmai cumparase cartea de
la Nastase, contra unui milion de lei vechi. Apoi,
am mai aflat ca nu era prima data cind
editorialistul penetra in lacasul familiei Nastase.
Sa ne amintim ca Ion Cristoiu a fost unul
dintre cei mai aprigi avocati din media ai dlui
Nastase. Cind a izbucnit afacerea
termopanelelor, el s-a intrebat unde era atunci
marele corupt Adrian Nastase, cu uriasa sa
avere, denuntat de Basescu in campania
electorala? Culpa este ridicola, prin urmare omul
este nevinovat cu totul. Alaturi ii statea „maestrul
Paler”, care avea marele merit ca era la fel de
indignat si scirbit de „tot acest circ”, dar mai ales
ca uita ce voia sa spuna la mijlocul frazei. Pentru
amindoi, Nastase nu era decit o victima. A
Serviciilor (Cristoiu are o pasiune speciala
pentru teoria conspiratiei!) si a lui Basescu. De
fapt, toti politicienii sint corupti si, prin urmare,
Nastase este inocent.
Este totusi de mirare ca un om atit de atent
la detalii precum I. Cristoiu, capabil sa sesizese
si cel mai marunt dezacord cind este vorba de
Traian Basescu, a acceptat sa se lase pozat intr-
o postura atit de compromitatoare. Mai ales ca
Ion Cristoiu nu se declara propriu-zis un
jurnalist, prin urmare nu avea nici o calitate
publica in casa lui Adrian Nastase. Faptul ca
apare invitat-permanent la televiziunile trustului
Voiculescu a fost mereu inteles ca o solutie de
criza: fie ca nu era altcineva disponibil pe
moment, fie ca se intimpla ca omul sa fie prin
studio in acel moment, fie ca pur si simplu
situatia era gravisima.
Singura explicatie a prezentei lui Ion Cristoiu la
excursia din casa dlui Nastase ramine, asadar,
aceea de ordin funerar. Ion Cristoiu face de mult
timp un serviciu public bizar: se ocupa de
funeraliile cadavrelor politice. Prin urmare, el a
fost chemat si de aceasta data sa-si ia in primire
definitiv obiectul muncii. Se cunoaste, de altfel,
eficacitatea cu care s-a ocupat de Nicu
Ceausescu, de membrii CPEX, ca si de
Ceausescu insusi. Pe masura ce intra in conflict
cu oamenii politici normali, Ion Cristoiu se pune
in serviciul cauzelor pierdute. Este aproape un
ritual. El este omul de la morga: face toaleta
politicienilor in putrefactie, le machiaza fetele
strivite de accidente politice teribile, ii conciliaza
cu prietenii uitati, le scrie epitaful, in fine, are
grija ca omul sa fie jelit dupa toate regulile
genului.
Acesta este, prin urmare, motivul pentru ca
Ion Cristoiu a venit simbata in strada
Zambaccian: Adrian Nastase se pregateste sa
iasa din istorie. S-ar putea ca macar de data
aceasta sa fie obligat sa achite vama legala. Sa-l
lasam, asadar, pe Ion Cristoiu sa lucreze in
liniste.