Poezia din „Casa scarilor”

In 2001, era studenta la Germanistica in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii "Al. I. Cuza" si a fost cooptata ca traducatoare, alaturi de alte trei studente de la germana, de – pe atunci – lectorul austriac Johannes Gelich sa insoteasca un grup de autori ai Clubului 8 (Constantin Acosmei, Radu Andriescu, Michael Astner, Mariana Codrut, Dan Lungu si O. Nimigean) intr-o calatorie de lectura care ne-a dus – via Brasov (prima lectura) – pina la Salzburg (a doua) si apoi la Viena (a treia si a patra lectura), iar de intors ne-am intors via Timisoara (a cincea si ultima lectura).

Ulterior a lucrat ca reporter la TVR Iasi si apoi ca sef de departament in cadrul Centrului National al Cartii al ICR. A sustinut rubrici in Timpul si apoi in Ziarul de Iasi, a publicat in Dilema veche, Dilemateca, ofCorso, Observator cultural si Contrafort; a coordonat antologia Primii mei blugi (Editura Art, 2009) si antologia bilingva a Festivalului International de poezie "Oskar Pastior" si a tradus carti de Herta Müller, Daniel Kehlmann ori Peter Handke.

Habar n-am daca si daca da, cit va fi insemnat acel periplu cultural-poetic din 2001 pentru cea care intr-un tirziu, ar zice multi, a debutat dupa 10 ani, in primavara anul acesta, mai exact, cu volumul de poezie "Casa scarilor" (Casa de pariuri literare, Bucuresti 2011).

In ce ma priveste, pot accepta ideea ca exista probabil un moment optim pentru aparitia unei carti – pe care multi il rateaza fie prin grabire, fie prin intirziere. Un moment optim care vizeaza insa mai degraba eventualul succes de suprafata, fara o legatura directa cu valoarea in sine a cartii in cauza. De aceea, eu unul ramin la parerea ca in cele din urma ceea ce conteaza este daca textele scrise rezista in timp – iar cine are la activ niscaiva aminari intr-ale publicarii unui volum stie ce vorbesc: dupa un an, doi, trei, anumite poezii pur si simplu se dovedesc a fi fost perisabile, iar cele care rezista, ei da, abia acestea merita sa vada lumina tiparului intre doua coperti!

Am insistat pe aceasta tema si pentru ca destui tineri autori de azi nu stiu cum sa publice mai repede prima carte, apoi a doua, apoi a treia etc., fabricindu-si practic astfel un cv literar mai degraba bazat pe cantitate si arareori pe calitate, pe ideea ca acela care are trei carti de poezie la activ, musai este si poet!…

Ei bine, Corina Bernic, caci despre ea este vorba, o fi intirziat cu primul ei volum (prin 2008 sau 2009, n-are importanta, a existat o prima incercare, dar n-a fost sa fie, n-a fost loc de volumul ei de debut, Cartea romaneasca preferind alti autori…), dar nu cred ca acest lucru a daunat in vreun fel cartii. O carte "cladita" original cu un poem pe post de intro la… intrare ("in casa scarilor"), urmat de "parter", "mezanin", "printre etaje. pistruiatu blues" si "uscator".

Stiu, e greu (daca nu imposibil) de "povestit" un volum de poezii. Dar structura "casei" poetice a Corinei Bernic pare una de poveste – un fel de poveste a vietii ei, cita vreme la "parter" avem copilaria (dar nu numai) (prin poeme precum "soimii", "fetita cu doua capete" – cu maria-mirabela, "revolutie" – cu balanel, miaunel…), la "mezanin" viata metropolitano-globala (de dupa parasirea dulcelui stir…, pardon, tirg al Iesilor incremenit culturalmente), "intre etaje" un fel de autoportret pistruiat al autoarei deghizata-n "pistruiatu" si ajunsa "intre doua virste" – cea a dragostei de viata pur si simplu si cea a iubirii asumate cu virf si indesat, povestea incheindu-se la "uscator", cu niscaiva amintiri iesene (iasi 1, 2, 3) si alte citeva poeme "uitate" pe sirma de rufe…

Nu stiu daca volumul de debut al Corinei Bernic "are toate atuurile sa devina unul de referinta" (Vasile Leac), dar poemele ce compun "Casa scarilor" ne infatiseaza o poeta pe cit de (auto)ironica si jucausa – "oameni frumosi/ suntem toti/ la fel ca pescarusii/ de pe discovery/ avem inima de trei ori/ mai mare/ decat toate celelalte pasari/ si tipam sfasietor/ de bucurie" ("oameni frumosi"), pe tot atit de grava: "nu cred in zicale/ omul nu este sub vremi/ ci intotdeauna peste/ are controlul// daca mi-a scapat porumbelul/ din gura/ inseamna doar ca nu l-am/ mestecat bine/ si ca rosul de pe fata mea/ nu era sange – ci CREZ." ("pistruiatu la interogatoriu"). Intr-adevar, poeta "se distanteaza de confesiunea directa, respinge patetismul, se abtine de la efuziuni sentimentale" (O. Nimigean), aceste distantari, respingeri si abtineri compunind, dealtfel, testul-grila pentru a verifica daca se indeplineste conditia necesara (dar nu si suficienta!) pentru a putea considera niste poezii drept poezie. Iar poeme precum "melc de calendar", "ca pe un zmeu" sau "somnul in prag" (nicidecum doar ele) aduc si acel ceva, ceva-ul poetic care transforma niste versuri in poezie: "uneori/ trece/ prin zi/ ca pe un covor/ rosu// isi impleteste/ ochii/ cu firele epice/ ale tesaturii// sa nu cada/ printre noptile/ de luni/ se agata de fiecare fila/ ca un melc/ de calendar"; "ma mananca visele/ si abia ma abtin/ sa nu alerg// in buzunar/ dau numai peste/ maruntis/ cu care nu pot/ nici macar/ sa-mi cumpar /un dumnezeu/ al meu/ si numai/ al meu/ pe care sa-l trag /dupa mine/ de sfoara/ ca pe un zmeu"; "am invatat/ sa citesc orele zilei dupa/ soare// in ascunzatoarea / noastra// am invatat/ sa citesc orele zilei dupa/ umbra/ de pe fata ta// cand se incrunta/ inseamna ca/ e tarziu" ("somnul in prag").

In fine, n-am cum sa nu ma refer si la micul ciclu iesean cu accentele sale indurerat-sarca(u)stice, tematizind un Iasi "atat de fost important/ si teapan infipt in viile" sale, "vesnic dulce/ si departe/ de toate" ("iasi 1"): "cand drumurile de aici/ par cicatrici si bataturi/ cand nimeni nu vrea sa vada asa ceva/ cand nimeni nu are nevoie de asa ceva// nu le mai iei pasul/ si ti-ai dori sa stii/ cum se imparte pamantul/ cand nimeni nu are nevoie de el/ creste uscat peste rana/ si se face drum (…)"… ("iasi 3. singuratatea intre pamanturi"). In mod cert, "pamantul" de care "nimeni nu are nevoie" nu este cel cu vreo valoare imobiliara. Las la latitudinea cititorilor sa dezlege enigma pamantului care se face drum spre… alte zari.

Publicitate și alte recomandări video