Poezie ieseana

Exista o poezie ieseana? S-ar parea ca da, daca ne raportam la acel genius loci cu care am fost rasfatati prin vremuri. Si daca spiritul iesean se rasfringe peste si cuprinde intreg spatiul moldav. Ii este, adica, suficient. Insa e posibil ca un sucevean sau un bacauan sa nu se recunoasca sau sa nu se vrea postat sub aceasta palarie. Mai anul trecut, scriitorii din Suceava s-au mutat, aproape toti, la Asociatia din Bacau, nemultumiti fiind de managementul celei din Iasi si, mai ales, de continua lor ignorare. De altfel, in preliminariile alcatuirii actualei Antologii a poeziei iesene contemporane – despre care facem vorbire – au fost oarecari dileme in legatura cu includerea unor poeti din judetele limitrofe, dar care sint membri ai Asociatiei Scriitorilor din Iasi. S-a renuntat la prezenta lor – si bine s-a facut. Totodata, unii se intreaba daca acei scriitori care locuiesc in Iasi, dar au optat pentru alte asociatii scriitoricesti – de la Bacau, Galati sau Bucuresti – mai pot fi considerati scriitori ieseni si beneficia de favorurile acestora. Cred ca pot, asocierea ex-centrica nefiind incompatibila cu locul unde se intimpla sa vietuiesti. Nu s-a gindit nimeni ca dintr-o astfel de antologie ar putea lipsi un Brumaru Emil, iesean get-beget, chiar daca, de ani, este membru al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti… In schimb, este o surpriza sa constati ca lipseste un Ionel Nicolae, nascut, e adevarat, la Bucuresti, dar traitor pe meleaguri iesene, ca si Popovici Mircea, cu deosebirea ca acesta este, in mod firesc, antologat.

O antologie – scriam in urma cu vreo zece ani, tot in aceasta pagina – este importanta atit prin prezente, cit si prin absente. Banuind ca vor fi niscaiva reprosuri, Stancu Valeriu, ingrijitorul editiei, le preintimpina, intr-un Cuvint de insotire: "…unii au acceptat fara rezerve colaborarea, altii au refuzat, din motive numai de ei stiute, unii nu au putut fi contactati, altii au aminat sine die termenul de predare". Dintre cei care au refuzat, stiu un nume Mariana Codrut. Banui si motivele care au determinat-o sa refuze: (poate ca le va expune ea insasi). Ma intreb daca absentii – precum Paul Balahur, Ion Chiriac, Dan Giosu, O. Nimigean, Angela Traian, Constantin Acosmei, Serban Axinte si altii – "au refuzat, nu au putut fi contactati, sau au aminat sine die"?! In mod cert, Nicolae Ionel "nu a fost contactat", nu doar pentru antologie, ci si, recent, cind a implinit o virsta rotunda, spre a i se spune "la multi ani"… In cazuri mai simandicoase, cind "noi si-ai nostri" implinesc o virsta, nu neaparat rotunda, Asociatia Scriitorilor si presedintele ei – acelasi Stancu Valeriu – sint vibratili, se lasa cu premii de excelenta, cu diplome si medalii… Dar Nicolae Ionel nu face parte din "cerc", din jurii, comitete si comitii, nu participa la mese rotunde sau patrate – asadar, nu prezinta nici un interes. Sau, cum zice Badarau George,"Fac parte din comisia / Care taie frunze la ciini"…

Nu sinteti intrigati deja de modul in care ii citez pe autori, inclusiv pe ingrijitorul editiei, punindu-le intii numele si apoi prenumele, ca la catalog? Dar n-am facut decit sa repet maniera folosita de editor. Chestia-i ca antologatii si-au cistigat, in timp, dreptul la semnatura auctoriala – si asta ii distinge, poate, de restul muritorilor. Stancu Valeriu o sa-mi replice ca e o modalitate academica, folosita in unele dictionare literare. Da, dar o antologie poetica nu-i dictionar.

Voi fi… catalogat drept nod-papurist daca voi spune ca, inainte de orice, m-a intrigat titlul antologiei: Noaptea condeierilor. Nu doar eu, dar mai toti poetii cu care am vorbit au fost deranjati, chiar umiliti de acest generic, care-i plaseaza intr-o zona crepusculara, intr-o desuetudine lirica neconforma cu realitatea cartii. Remarca unui critic privind poezia lui… Andriescu Radu se poate rasfringe asupra multora dintre cei prezenti in antologie: "lirismul traditional (…) se regaseste in cele mai moderne manifestari poetice", fara a le surclasa, adaugam noi. Poezia scrisa, acum, la Iasi, de o varietate uluitoare, respira un aer modern si chiar post-modern, noaptea condeierilor fiind cam demultisor disipata de noaptea masinilor de scris si, mai nou, de buna–dimineata computerelor… De ce nu un astfel de titlu? Metaforic vorbind…

In fine, m-a amuzat, din Cuvintul de insotire, inaltul omagiu adus primarului Gheorghe Nichita – si citez ad litteram – "unui OM ce-si iubeste orasul in care se implineste, (…) unui OM care se mindreste cu lumina pe care orasul sau o revarsa in lume". Emotionant! Dupa cite stiu, acest OM, fie el si primar, n-a finantat antologia lirica din buzunarul propriu – caz in care nici un elogiu nu i-ar fi fost pe masura – ci, "printr-un gest de normalitate", a virat niste bani din visteria Primariei, mai exact din fondurile alocate pentru Iasi – 600, in folosul literaturii. Si, presupun, n-a facut-o chiar singur, mai erau si niste consilieri municipali pe-acolo, care si-au dat acordul… Nu merita si ei OMagiati?

Dincolo de aceste mici vicii si servituti, antologia este o carte necesara, binevenita, intrucit ne da o imagine a starii poeziei la Iasi, in acest inceput de mileniu. Pacat de absente. La numaratoare, mi-au iesit 39 de poeti. Adaugindu-i si pe cei lipsa, ar rezulta ca ne bazam cam pe 50 de condeieri, ceea ce inseamna ca ar reveni un poet la 6000 de ieseni. Suportabil, nu?