Caută 
5 MIN
Miercurea ce a trecut, la exact o saptamina de la difuzarea deja clasicei casete cu Traian Remes in chip de "imparat" (as fi preferat, desigur, "sultan"!), care a declansat probabil cel mai important scandal politico-mediatic din ultimii ani, Clubul Roman de Presa a luat in discutie acest caz. Mai precis, a discutat daca redactia de stiri a TVR, care a difuzat in cadrul Jurnalului de seara secventele amintite (de fapt, prima parte a lor), a incalcat codul deontologic al acestei organizatii.
In urma deliberarilor, Consiliul de Onoare al Clubului a decis ca nu a fost nici o culpa deontologica la mijloc. Este drept ca, potrivit presedintelui acestui for, Cristian Tudor Popescu, era loc si de mai bine, dar ramine drept istoric faptul ca dl. Popescu si ceilalti au ajuns la o asemenea concluzie, mai cu seama daca tinem cont de opiniile anterioare exprimate de acelasi domn. La drept vorbind, ma astept ca, intr-o zi, domnii din comisia respectiva sa voteze daca pamintul este rotund si laptele alb.
Primul lucru care ne surpinde in aceasta stire este ca o asemenea discutie a avut loc, cel putin in termenii indicati de dl. Popescu, respectiv, ca o problema de deontologie profesionala. Nu vreau sa spun ca demersul celor de la TVR a fost lipsit de "umbre" etice. Dl. Popescu insusi a observat ca jurnalistii respectivi "au facut si citeva erori", printre care neprecizarea sursei casetelor, folosirea cuvintului "flagrant" in grafica materialului difuzat sau finalul, cu intrebarea "trebuie sau nu sa-si dea Remes demisia?". In acelasi timp, d-sa crede ca "erorile profesionale comise de jurnalistii din Departamentul de Stiri al Televiziunii Publice /…/ sint de natura sa afecteze credibilitatea si prestigiul TVR, dar nu si validitatea casetei".
Putem accepta sau nu aceste observatii, mai putem adauga si altele, eventual, dar nu putem scapa de dilema urmatoare: ce este mai grav, sa furi sau sa denunti un hot, fie si la televiziune? Este evident ca daca denuntul se face fara probe sau in termeni de judecata finala, lucrurile nu sint in ordine. Exista in demersul amintit (al difuzarii casetei cu Traian Remes luind spaga) o doza destul de mare de ambiguitate, atit in ce priveste ponderea jurnalismului in realizarea acestui material (a jurnalismului inteles ca demers civic dezinteresat si bazat pe anumite standarde profesionale), in natura intereselor politice implicate, cit si in modul in care jurnalistii au verificat autenticitatea faptelor prezentate in acea caseta. As fi dorit, de asemene, sa se respecte principiul audiatur et altera pars, adica sa auzim imediat si versiunea celor implicati direct; de altfel, poate ca nu era rau sa se conceapa materialul sub forma unei scurte anchete.
Acestea sint chestiuni uneori capitale, dar numai atunci cind faptele sint denaturate sau exista un interes partizan sau de alta natura, ale carui implicatii ar fi mai grave decit caltabosii, palinca, plicul cu bani si Audi-ul de o suta de mii de euro ai dlui Remes. Din cite imi dau seama, insa, pina acum cel putin, nimeni n-a pus in discutie veridicitatea faptelor prezentate sau buna credinta a jurnalistilor implicati. Este drept ca mai cu seama dna Culcer a fost acuzata, printre altele, mai mult sau mai putin deschis, ca ar face jocurile lui Traian Basescu. Foarte posibil, desi pentru mine, ca "simplu cetatean", toate acestea ramin detalii si aspecte care fac parte din regula jocului. Nu se intimpla prea des, indiferent ca este vorba de Romania sau de Germania, ca jurnalistii sa exprime pozitii complet independente, mai cu seama daca este vorba de televiziune, si inca de una publica. Acceptam asta cu conditia ca macar faptele sa ne fie expuse veridic si onest. Ma indoiesc ca "Deep Throat", sursa care a alimentat cu informatii pe cei doi jurnalisti de la "Washington Post" care au declansat "afacerea Watergate", s-ar fi adresat unui ziar care era in relatii de "rudenie politica" sau de alt gen cu presedintele Nixon. Ma indoiesc ca un ziar favorabil presedintelui ar fi dat importanta alegatiilor unei surse anonime. Ceea ce vreau sa spun cu aceasta este ca interesele politice implicate in demascarea "Imparatului" Remes nu trebuie nici excluse, nici blamate. Pe linga numeroasele sale dezavantaje, reale sau inchipuite, democratia are macar avantajul ca, intr-o anumita masura, ii obliga pe cei care se afla in competitia politica sa fie mereu in pozitii de lupta unii cu altii. Rezultatul lor benefic pentru societate il reprezinta dezvaluirile din presa.
In orice situatie, ce trebuie judecat mai intii de toate este continutul: cit de grave sint faptele despre care se vorbeste in acel material si cit de veridice sint acestea. Restul sint detalii, care pot fi analizate la seminarii profesionale sau dupa ce scandalul faptelor propriu-zise se epuizeaza. Din acest motiv, nu inteleg ce anume a judecat Clubul Roman de Presa si in ce calitate. Asupra corectitudinii etice se pronuntase CNA-ul, care este, de altfel, singura institutie indrituita sa discute in termeni juridico-profesionali acest gen de problematica si care poseda dreptul de a pedepsi abaterile de la lege. Clubul Roman de Presa este o simpla organizatie a patronatului din media. El poate judeca abaterile etice ale membrilor sai (patronilor si reprezentantilor acestora in media), dar n-are nici o calitate de a-i judeca pe jurnalisti. Ignor voluntar aici legitimitatea morala a unei organizatii conduse de dl. C.T. Popescu, ca sa nu mai vorbesc de aceea a membrilor Comisiei, care reprezinta (dupa cum apare de site-ul oficial la CRP) exclusiv patronatul din media. De altfel, in comunicatele CRP nu se aminteste nici un nume, in afara celui, de neocolit, al dlui Popescu, de care aminteam mai sus, ca si cum ar fi fost vorba de membrii Sfintului Oficiu.
Faptul ca se discuta intr-un asemenea cadru o problema secundara in afacerea de care vorbeam mai sus are, probabil, rostul de a i se induce publicului ideea ca este ceva in neregula in faptele respective. In loc ca jurnalistii postului public sa fie laudati pentru curaj si sustinuti in eforturile lor, avem aici mai ales o incercare de a contrabalansa efectele imaginilor difuzate de catre acestia. Ni se sugereaza astfel ca exista aici un interes. O cabala. O simpla rafuiala politica etc. Cind nu poti combate faptele, inventezi probleme metodologice.
