Razboi civil in Gaza

Criza din teritoriile palestiniene a atins apogeul, odata cu preluarea controlului total asupra fisiei Gaza de catre gruparea islamista Hamas, pe care SUA si Uniunea Europeana o eticheteaza drept terorista. Cealalta regiune palestiniana, Cisiordania, ramine intr-un echilibru fragil, datorat in primul rind prezentei trupelor israeliene. Institutiile fundamentale ale entitatii politice palestiniene – presupuse a fi nucleul viitorului stat – sint localizate in Cisiordania si, la prima vedere, ar putea supravietui actualei crize. Insa observatorii sint sceptici, dupa ce conflictul dintre Hamas si Fatah (formatiunea fostului lider Yasser Arafat) s-a transformat, in Gaza, intr-un razboi civil generalizat.

Presedintele Autoritatii Palestiniene, Mahmoud Abbas (cunoscut si sub numele de Abu Mazen) a reactionat prin demiterea guvernului dominat de Hamas si instituirea starii de urgenta, urmind ca de indata ce va fi posibil sa fie convocate noi alegeri.

Ce semnificatie pot avea, insa, alegerile libere intr-un teritoriu in care competitorii politici au arme si, in plus, se urasc de moarte? S-ar putea spune ca la fel stateau lucrurile si inaintea scrutinului din ianuarie 2006, ceea ce nu l-a impiedicat sa fie, potrivit comentatorilor, cel mai liber si democratic organizat vreodata in lumea araba. Insa evenimentele ulterioare aveau sa le dea dreptate pesimistilor. Adversitatea dintre cele doua grupari, Hamas si Fatah, era atit de veche si de puternica, incit germenii vietii politice democratice nu au avut nici o sansa. Invingatori, „verzii" islamisti din Hamas au pus accentul pe razbunarea anilor de represiune la care fusesera supusi de catre „galbenii" laici din Fatah. Sub presiunea internationala, au fost nevoiti sa accepte o coabitare cu adversarul, insa era nevoie de multa naivitate pentru a numi respectivul guvern o „coalitie". Hamas a respins de la bun inceput principiul impartirii puterii, atit timp cit presedintele Autoritatii Palestiniene nu ceda controlul asupra fortelor de securitate. Or, asa ceva era imposibil, pentru ca fortele de securitate sint compuse in special din fostele militii Fatah, instruite si echipate cu sprijin occidental. Reactia islamistilor a fost, in aceste conditii, aceea de a continua inarmarea propriilor militii, folosind fondurile puse la dipozitie de Iran, si ridiculizind embargoul occidental. Politic, Hamas si-a consolidat audienta in rindul unei populatii sarace si indoctrinate, dind vina pe Occident pentru a fi blocat ajutoarele financiare si acuzindu-l de amestec partizan in afacerile politice interne. Cel putin in Gaza, teritoriu marcat de o saracie extrema si lipsit de o clasa de mijloc si viata economica autonoma, mesajul a avut efecte. S-ar putea ca aceasta preferinta a omului de pe strada pentru Hamas sa se fi reflectat in rezultatele recentelor conflicte armate, in care militiile Fatah au fost pur si simplu coplesite. In Cisiordania, situatia este oarecum diferita, in sensul ca acolo s-a aflat, ani de-a rindul, baza de putere a lui Arafat, insa forta de pentrare a mesajului islamist este astazi atit de puternica, incit nimic nu mai poate fi sigur.

Guvernul israelian pare interesat de izolarea totala a fisiei Gaza, mizind pe faptul ca Hamas nu va putea rezolva problemele sociale – cu atit mai putin pe fondul sanctiunilor internationale si a retragerii misiunilor umanitare straine. In acelasi timp, in masura in care Mahmoud Abbas isi va mentine controlul in Cisiordania, israelienii sint favorabili deblocarii si expedierii catre Abbas a ajutoarelor financiare occidentale, blocate din momentul in care Hamas a intrat la guvernare, anul trecut. Asadar, o criza pe termen scurt ar putea deveni o oportunitate pe termen lung, cu conditia ca Hamas sa se compromita in incercarea sa de a administra fisia Gaza. Metoda comparatiei ar trebui sa-i faca pe palestinieni sa prefere abordarea moderata a Fatah, care va duce catre independenta si prosperitate, prin comparatie cu razboiul si violenta aduse cu ei de islamisti. Calculul s-ar putea dovedi corect, insa este greu de crezut ca Statele Unite vor accepta o tactica de uzura, fie ea si una cu sanse de reusita.

Evenimentele din Gaza marcheaza esecul unui plan de pace si de instituire a suveranitatii de care Washingtonul si-a legat autoritatea si presigiul. In conditiile in care politica americana in Orientul Mijlociu, mai ales in Irak, se confrunta cu provocari majore, un nou esec pe frontul israelo-palestinian ar fi aproape intolerabil. Si cum varianta unei forte ONU in zona este intimpinata cu ostilitate, diplomatia americana nu poate conta pe prea multe atuuri din exterior.

Daca varianta pesimista a auto-enclavizarii fisiei Gaza si a transformarii acesteia intr-o tabara de instructie pentru teroristi pare improbabila, la fel de problematica se arata a fi, in acest moment, si ipoteza unei reconcilieri politice reale intre cele doua tabere. Pina cind, sub o forma sau alta, palestinienii nu vor reincepe sa exprime un punct de vedere unitar, procesul de pace israelo-palestinian (sau ceea ce a mai ramas din el) poate fi considerat blocat.

Publicitate și alte recomandări video