Romania intre scaune

Saptamina aceasta a debutat sub spectrul acutizarii constiintei privind criza atotcuprinzatoare care risca sa arunce si Romania cu ani buni inapoi, presedintele Traian Basescu punind pe tapet in fata Parlamentului ideea unui imprumut baban girat de cea mai urita (in ambele sensuri) dintre femei, de F.M.I, adica.

Prilej pentru fostul premier Calin Popescu Tariceanu, aflat in campanie electorala interna pentru sefia PNL, sa rateze, vorba lui Chirac, o buna ocazie de-a tacea: "Nu credeam ca am sa-l vad pe presedintele Romaniei, stat membru al Uniunii Europene, cum sta in genunchi in fata celor de la FMI si le cerseste ajutorul"! Ha, s-a gasit cine sa vorbeasca, taman cel vinovat de golirea pe final de mandat a bugetului de stat, lasind tara cu un deficit de peste 5% dupa un an cu o crestere economica de peste 7,5% – asta da performanta economico-financiara! Dar odata gura slobozita, Crocodil Popescu Tariceanu a "deplins" faptul ca "toti romanii au vazut un presedinte invins. Ieri, romanii au vazut un presedinte de tara din lumea a treia care conduce o tara de prima mina". Trecind peste "presedintele invins" (expresie mai degraba a ceea ce anglosaxonii numesc wishful thinking – gindire plina de dorinta), sa retinem: Romania, o tara de prima mina! Asa-i ca la asa ceva n-am indraznit sa ne gindim pina acum?

Dar ne mai mira "realismul" dlui ex-premier? Al celui care a condus un guvern de haiduci pidosnici specializati la locul de munca in concesionari de resurse strategice (gaze, petrol) dupa o reteta cu un miros, cum sa-i spun, destul de penabil: dam ce trebuie cui trebuie pe mai nimic (pentru tara), dar cu mare folos (pentru decidenti). Ca acum sa defileze intepati (re)luind in brate ideea sloganulului de trista amintire "Nu ne vindem tara!", care se dovedeste a nu fi nimic altceva decit o varianta a faimosului "Prin noi insine!"…

Altfel, inca seful PNL C.P. Tariceanu a mai declarat tot zilele trecute ca "FMI este recunoscut pentru asistenta acordat tarilor din lumea a treia". Ultimele pe lista: Estonia, Ungaria… Diplomat innascut marca Cioroianu, domnul Ex!

Intr-un registru minor, saptamina aceasta ne-a oferit si lucruri mai putin cutremuratoare, dar defel lipsite de semnificatie: Adrian Nastase si Roberta Anastase s-au certat pe un scaun. Cica Nastase se asezase pe scaunul cuvenit presedintei Camerei Deputatilor. Apoi, aceasta n-a mai vrut nici in ruptul capului sa stea alaturi de, ca sa zic asa, penabilul Nastase. Apoi, Nastase, aflind ca Anastase ar fi deranjata de comentariile si glumele ironice facute de el la adresa ei, si-a amintit de aroganta de care-l acuzase cindva Batrinul Edec si s-a infoiat cocoseste: "O intimidez poate doar din punct de vedere intelectual"! Vazind ca Roberta Anastase nu mai are chef sa comenteze, s-a mai enervat nitel, si-a scuturat morga de fost ministru de externe, fost presedinte al Camerei Deputatilor, fost premier, fost presedinte al PSD, si-a mai amintit si ca-i fundamentalmente "baiat de baiat" din nu s’ ce cartier bucurestean si a dat jos mitocania de la mansarda (la Radio Guerilla): "Dupa parerea mea, este o chestiune care da dreptate unui prieten al meu care spunea ca, nu vreau sa fiu rautacios, dar il citez – frumusetea trece, prostia se pare ca nu". Care-i, de fapt, daca nu ma-nsel, adaptarea unui vechi banc – cel cu barbatul beat si femeia urita.

Tot saptamina aceasta am aflat ca "domnul mogul" Sorin Ovidiu Vintu s-a asociat cu Cosmin Gusa, noul consilier al iubitorului de ghiocei de Cotroceni Mircea Geoana, infiintind impreuna o "firmulita" pentru "pentru a mai face niste banuti". Firma se numeste SOCO Management&Dezvoltare S.A. SOCO, desigur, pare-se ca vine de la Sorin si Cosmin, iar un mucalit a si glumit la televizor: daca o luau si pe Lavinia Sandru in "firmulita", iesea… SOCOLA! In rest, e de-a dreptul induiosatoare chestia asta cu diminutivele folosite de ditamai tycoon-ul financiar multimionar in euro, nu-i asa? Ni-l si inchipuim la o maslinuta si o tuiculita, numarindu-si din cind in cind firmulitele si mai ales banutii…

De curind, bancul zilei al Ziarului de Iasi a fost acesta: "Pe un drum de tara, o procesiune funerara. La un hop, aluneca mortul din cosciug si ramine in mijlocul drumului. Zdrobiti de durere si de niscai vodca, oamenii n-au observat si au mers mai departe. Dupa o vreme, trece pe acelasi drum un tractorist beat si calca mortul. S-a speriat, crezind ca el l-a omorit, si l-a aruncat pe raposat in lac. Pe lac, niste braconieri pescuiau cu dinamita. Dupa explozie, iese mortul la suprafata. Speriati, braconierii il iau si-l arunca pe fisia de paza a granicerilor. Granicerii, cind l-au vazut, l-au somat, au tras foc de avertisment, dupa care l-au gaurit cu o salva de gloante. Se apropie, se uita la el si unul zice: – Aoleu! Asta-i nea Spirache de-aicea din sat! S-a-mbatat si o fi adormit pe fisie. Hai sa-l ducem repede la spital. Dupa o operatie de trei ore, iese doctorul din sala, isi sterge fruntea de sudoare si, usurat, le spune granicerilor: – Uf, traieste!".

Emblematic banc, nu-i asa? Care numai intr-o tara de prima mina plina de omuleti cu scaunel la cap se putea naste! Precis exista o legatura directa si cu faptul ca aceeasi tara l-a dat pe un Eugen Ionescu, cel care a scris, printre altele, faimoasa piesa "Scaunele". De teatru absurd, de buna seama.