Schimbarea rationalitatii economice

Din actuala depasire a limitelor materialului decurge necesara schimbare a rationalitatii economice. Ieri, criteriul fundamental era performanta cantitativa tradusa in termeni de bunastare si conditionata de eficacitatea aparatului productiv. Rationalitatea economica era deci una instrumentala. Dar aceasta a incetat sa-si mai produca efectele, chiar daca pretutindeni oameni orbi refuza sa o vada. Actuala deplasare a cimpului rationalitatii economice, nu are doar o incarcatura teoretica, ci implica o rasturnare completa a criteriilor de alegere si de gestiune economica. Din mijloc, "capital uman", sau simpla variabila de ajustare, omul redevine scop, natura redevine matricea de prezervare a vietii, iar principiile de reglare a schimburilor si criteriile de gestiune se schimba in consecinta. Astazi, criteriul fundamental devine unul calitativ, al dezvoltarii durabile, intr-un sistem economic informational anthropocentric.

Stiinta nu reprezinta o acumulare de cunostinte, ci o cautare permanenta si deschisa. Activitatea economica nu poate fi inteleasa independent de legile lumii in care se desfasoara. F Quesnay isi inspira sistemul economic comparind circulatia avutiei cu circulatia sangvina, Smith si Walras se inspirau din modelul newtonian de echilibru gravitational, Marx si Engels se inspirau din termodinamica in analiza lor entropica privind autodistrugerea capitalismului, ca si Schumpeter cumva, care a folosit, iata, o epistemologie mult anterioara, Keynes se baza pe teoria relativitatii si pe variabile psihologice ale caror baze freudiene vor atinge mult mai profund inima individului decit toate "anticipatiile rationale" de mai tirziu, Hayek isi inradacina institutile economice in insusi curentul evolutiei, ceea ce face conceptiile sale foarte greu de respins s.a.m.d.

Departe de a antrena adevaruri de natura teologica, revelate, eterne si universale, dezbaterile dintre diferitele conceptii economice privesc, in primul rind, adecvarea teoriilor la realitatile epocii lor. Mai multi autori pot avea dreptate, daca scriu in timpuri si in contexte diferite. Vom putea intelege astfel ca economisirea nu e buna sau rea in sine, ci ca e prioritara in epoca in care dezvoltarea presupune acumulari de capital, sau modernizarea masiva a aparatului productiv. Apoi, ea trebuie sa cedeze intiietatea cheltuielii atunci cind blocarea sistemului nu se mai datoreaza capacitatilor productive, ci cererii. Ricardo sau Keynes nu au dreptate in absolut, ci situatiile respective se pot releva ca fiind mai curind ricardiene sau mai curind keynesiene. Deschiderea catre celalalt si putina smerenie fac si ele parte dintr-un demers stiintific.

Conventiile fondatoare ale stiintei economice trebuie repuse permanent in chestiune. Aceasta stiinta s-a format in convingerea ca mai binele vine cumva de la sine si ca natura inepuizabila constituie un factor supraabundent si liber. Atunci cind tendinta naturala a aparatului productiv este supraproductia si cind intreprinderile umane depasesc capacitatile de reproductie ale biosferei, aceste conventii nu mai pot fi valabile si atunci trebuie regindite insesi bazele economiei.

Ca intreg universul, economia e o realitate evolutiva, istoria ei nu se poate sfirsi, cum perora Fukuyama. Sintem la inceputul unei noi lumi. Globalizarea nu este numai o simpla deschidere a frontierelor pentru marfuri si capitaluri, ci semnifica o schimbare mult mai profunda, o iruptie globala a diferentelor in societatile si in constiintele noastre. Interiorul si exteriorul se confunda, intreaga lume este aici si acum. Volens-nolens vom deveni plurali si metisi. Trebuie sa intelegem aceasta schimbare si sa beneficiem de ea, fara demagogie si fara xenofobie. Diferenta inceteaza sa ne opuna celorlalti, caci o purtam in noi. Nu numai ca istoria nu se sfirseste, dar incepe o istorie noua.

De fapt, Fukuyama continua si astazi sa-si sustina teza despre unica viabilitate a democratiilor liberale si economiei de piata, afirmind ca fortele ce conduc lumea ar fi expansiunea stiintelor naturii si cea a tehnologiilor contemporane, care constituie fundamentul modernizarii economice si al unui sistem politic ce admite universalitatea drepturilor omului. Acest proces de devenire istorica si-ar gasi deci implinirea in democratie si economia de piata. Dimpotriva, cred ca sintem in pragul unei noi explozii stiintifice, cu precadere in IT and C, biotehnologii si stiintele vietii si a unor posibile formule politice diferite. De fapt, Fukuyama pune accentul nu atit pe sfirsitul istoriei, cit pe sfirsitul omului, pe cale de a fi transformat cu ajutorul biotehnologiilor.

Se vorbeste astfel, tot mai mult, despre o societate postumana, cyborgiana. Acestea cred ca sint, totusi, niste epifenomene, manifestari ale unor realitati mult mai profunde, care ating natura insasi a universului. Spuneam ca si acesta evolueaza, iar noi odata cu el. Nu sintem decit in devenire. Autotranscendenta apartine intregii creatii. Dar atita vreme cit vor exista oameni, va exista si o istorie a oamenilor. Ei vor fi mereu ghidati de dorinta de autodepasire, de a trece dincolo de ei insisi, in cautarea unui ideal, cu exceptia celor care se simt bine in propria umbra Un ideal de perfectiune ce nu va fi niciodata atins, pentru ca atunci ne-ar scoate cu adevarat din istorie. Deci, cita vreme mai sint oameni pe aici, mai e loc pentru vis, pentru utopie sau pentru depasirea de sine…