Sint un mic ticalos

Daca, in loc sa mergeti la serviciu, dati o fuga la mall, s-ar putea sa aveti parte de o proiectie privata de toata intimitatea, cum au devenit, de altfel, multe din proiectiile de film din Iasi. Saptamana asta ruleaza si Despicable me, incercind sa atraga adultii departe de ce-ar trebui sa faca de fapt. De exemplu, spre desene animate. Aici e vorba de Gru, un rau – villain, spune dictionarul, inseamna "raufacator" -, un nemernic, un bad guy desenat undeva intre Dracula si Humpty Dumpty: hispanic chel, cu nas mare si cearcane, insa cu o burta suspect de bonoma.

Competitia e dura in lumea ticalosilor; din urma vin tinerele secaturi, lichele scelerate cu care lui Gru ii vine din ce in ce mai greu sa concureze. Dominat din frageda pruncie de o mama hiper-exigenta in educarea raului, Gru planuieste un delict colosal prin care sa-i cistige, in sfirsit, afectiunea: vrea luna de pe cer. Cochetind cu ratarea in urma unor jafuri mai degraba neimpresionante (cum ar fi o copie minuscula a Turnului Eiffel din Las Vegas), Gru are de tinut piept tinarului antagonist Vector, care fura pe picior imens: ultima achizitie, marea piramida din Giza. Ambii incearca sa puna mina pe un super-agheu care ar micsora orice cu raza-i albastrie, inclusiv luna jinduita. Ajuns intr-o prima faza in posesia hiper-agilului tocilar Vector, agheu-ul este re-furat de Gru cu ajutorul a trei fetite orfane, vinzatoare de dulciuri. Cu aceasta ocazie, Gru da si peste un conflict interior de toata frumusetea: fetitele pe care le adopta de la orfelinat ii inmoaie gheata din jurul inimii, primejduind cu dragoste pornirile-i ticaloase.

Animatia e viu colorata si inventiva, cu surprize vizuale la fiecare cadru. Lumea personajului Gru se imparte in deasupra si dedesubt, dupa modelul (anti)eroilor care au ceva de ascuns. In subsolul casei de familie Adams se intinde un imens laborator a la Dexter, unde Gru isi conduce malvointele cu ajutorul unei armate de creaturi minuscule, rasfatate, cu grai peltic. Umorul are valente si pentru adulti: accentul de imigrant si vocabularul invechit, calcurile hispanice in engleza ii confera lui Gru o pseudo-intelepciune ce pare sa vina perfect in intimpinarea adevaratei sale vocatii: aceea de tata.

Surprins pe palierul emotiei, Gru face ochi din ce in ce mai mari, in timp ce fetitele ii violenteaza rautatea cu bucuria lor. Mesajul filmului e cald si clar, bazat pe intoarcerea la sentiment a unui personaj "negativ". Negativ, in felul in care sint construite aceste personaje, inseamna, de fapt, pozitiv de la inceput. Avem de-a face cu o comedie a nemernicilor, in care rautatea este privita ingaduitor si neserios. In galeria de caricaturi antieroice ale filmului, Gru este, totusi, singura figura tridimensionala, care sufera transformari demne de aplicat in viata.

Schema narativa si personajele in sine nu sint suprinzatoare, nu aici apare atractia animatiei Sint un mic ticalos. In plus, exista si secvente care ar putea fi usor criticate pentru calitatea de cliseu acumulata prin supra-folosire inauntrul genului. Bine-nteles ca apare si un numar de dans, in care creaturile se zbenguie multicolor in spiritul sarbatoresc al discotecii d’antan. Ce face aceasta animatie sa iasa din grupul de simpatice aventuri animalicesti e transformarea suferita de Gru. Din ticalos convins, "cu gheata in jurul inimii", ajunge la sfirsitul filmului tata cititor de povesti, care-si pupa fetitele de noapte buna. Pare o ditamai transformare pentru un film de 90 de minute, insa Despicable me e, pina la urma,  o animatie cu scop de  imbucurare.         

Publicitate și alte recomandări video