STRES

Un sondaj dat recent publicitatii face constatarea – previzibila – ca romanii sunt stresati. Langa stresul provocat de nesiguranta sociala, economica, financiara a zilei de maine, mai trebuie adaugat unul: stresul politic. De 8 luni de zile, suntem tinuti, aproape fara pauza, intr-o teribila presiune politica. Dupa miscarile de strada din ianuarie-februarie, au venit alegerile locale, cu arsenalul lor propagandistic supra-solicitant. Se prevedea, totusi, o binevenita pauza de cateva luni, care ar fi putut reface echilibrul psiho-somatic al bietului cetatean si l-ar fi putut dirija spre ceea ce inseamna munca de zi cu zi, pana la preconizatele alegeri parlamentare din toamna-iarna, care vor veni cu provocarile lor. Dar niste „baieti destepti" s-au gandit ca atunci era momentul sa forteze a acapara intreaga putere politica in stat, mizand pe iuteala lor de mana si nebagarea de seama a publicului, atat de extenuat de incercarile precedente, cat si preocupat de tentatiile unei necesare vacante de vara. Ce-a urmat, se stie: o campanie menita nu doar sa radicalizeze optiunile – intre da si nu – dar sa isterizeze masele, aducandu-le pana in pragul unor confruntari violente. Peste toate, o canicula cotropitoare – care abia acum da semne a-si micsora gradele – a contribuit enorm la isteria generala. Cand campurile si padurile se aprind de la sine, cand ard muntii, cand luni la rand n-a cazut o picatura de ploaie, o simpla vorba-scanteie ar fi fost suficienta spre a aprinde si organismul social, aflat intre cei doi poli: Putere si Opozitie. Daca nu s-a intamplat asa este intrucat, de ambele parti, in aceasta naclaiala, s-au mai gasit si oameni care nu si-au pierdut uzul ratiunii, care au stiut sa gestioneze o criza politica gata-gata sa dea peste margini.

Am avut sansa ca acel interval sa-l petrec, asa-zicand, departe de lumea dezlantuita si mai ales departe de mass-media istericoide. Am urmat, cum ziceam intr-un text precedent, o cura de dezintoxicare audio-vizuala. Dar umbland si discutand cu oameni de cele mai diverse conditii, mi-am dat seama cat de usor pot fi manipulati, ce impact formidabil au antenele (de orice soi) asupra lor. A noastra, in definitiv. Aceasta a patra putere care este/ ar trebui sa fie presa, inclusiv cea electronica, si-a dovedit, in aceasta vara, cu asupra de masura, impactul, aducand populatia intr-o vicioasa dependenta. Deodata constati ca oamenii nu mai judeca cu mintea lor, ca-ti etaleaza idei primite, pe care nu mai fac efortul de a le trece prin filtrul propriu. Ceea ce m-a surprins este revenirea modei scrisorilor deschise, a declaratiilor (patimase) de adeziune/ sustinere colectiva a uneia sau alteia dintre parti. Scriitori importanti, persoane publice de o recunoscuta prestanta si-au dat girul – punandu-si la bataie prestigiul – pentru Cutare sau pentru Cutarica. E un reflex care vine, cred, din epoca de aur, cand colective de oameni ai muncii, inclusiv din domeniul artei si culturii, trimiteau (adica) scrisori de sustinere a Tovarasului, spre a fi reales la al nu stiu catelea congres… Cel putin spre a nu ne mai aminti de aceasta practica, ar trebui evitate astfel de iesiri (colective!) in public.

Dar, in sfarsit! Ce-a fost, a trecut, sau cel putin asa credeam. Moderatori si comentatori politici, de la indiferent ce antena, mai faceti o pauza, bre, mai lasati lumea sa si respire, sa-si vada de treburile ei, cel putin doua luni, cand puteti reveni cu un nou avant, cu o logoree ce se dovedeste a fi de nevindecat. Sunt atatea alte prioritati in tara asta, ca ne-ar trebui nu doua luni, ci alti douazeci de ani, spre a putea zice ca le-am mantuit. De aceea si gatui acest comentariu, spre a nu contribui eu insumi la ceea ce tocmai le reprosez altora. Ma si repliez spre comuna natala, de unde va voi aduce vesti saptamana viitoare.

Publicitate și alte recomandări video