TIFF 2

Am reusit sa vad Tilva Roš in penultima zi de TIFF. Comunitatea de skate-ari din Bor se joaca pe sine 3 ani dupa ce si-au facut propriul dvd cu stunt-uri tip JackAss, ajuns si in minile regizorului Nikola LežaiÄA‡. Pustii se dau cu skate-ul ca-n Paranoid Park, numai ca vorbesc un dialect de sirba amestecata cu vlaha, specific pentru zona Bor. Autorul compune secvente in care pustii par sa se manifeste liber, regia subtila dar totusi observabila subliniindu-le spontaneitatea in cadre lungi si montaj minimal.

Skate-arii au un club al lor, o liga in care, din cind in cind, mai accepta pe cite cineva. Una dintre secventele cele mai autentice are loc acasa la unul dintre kizi, unde trupa se aduna ca sa judece excluderea sau pastrarea acestuia in club. Pus la zid pentru pacatul de a poza in skate-ar mai degraba decit a fi adevarat, nefericitul se lamenteaza cinci minute la prim-plan in cel mai umilitor, mai grotesc si mai adevarat mod imaginabil, asa cum arata de fapt plinsul, umilinta si furia. Povestea personajelor se distinge printre picaturi, narativitatea fiind permanent pe planul doi, in spatele secventelor de automutilare jubilanta (titlul colectiei lor de stunt-uri e CRAP – PAIN IS EMPTY – se scrijelesc cu razatoarea pe genunchi, isi dau pumni in capul acoperit cu o galeata, incearca nuiele si curele pina nu mai pot de durere); conversatii haotice, interminabile, spirit atotexpresiv.

Odata mindria Yugoslaviei cu cea mai mare mina de cupru din Europa, Bor e acum un oras din care mai toti tinerii vor sa plece. Stefan va urma din toamna cursurile universitatii din Belgrad. Prietenul sau cel mai bun, Toda, nici nu se gindeste sa dea la facultate sau sa plece din Bor. Cel mai extrem dintre toti, lasindu-se batut de manelisti si sarind de la cinci metri doar ca sa fie prins pe camera, Toda ajunge sa urmeze cursuri de orientare profesionala pentru a intra in sistemul de asigurari de sanatate. Ce se intimpla la cursuri nu e lesne de imaginat, dar normal, avind in vedere simtul puternic iconoclast al pustiului. Prezentat ca singurul posesor al unui set solid de valori, Toda e oricind gata sa demonstreze cit se poate de practic consecintele principiilor. Cu ocazia unui mars sindical al minerilor din zona, skate-arii dau o raita prin supermarket, darimind, distrugind si furind produse direct de pe skate, intr-o celebrare a spiritului anti-consumist. E ok sau nu-i ok sa furi, chiar si dintr-un supermarket – subiectul certii care urmeaza. Intre cei doi prieteni, regizorul Nikola LežaiÄA‡ introduce un personaj feminin, fara indoiala pentru a adauga putina tensiune unui subiect care altfel nu se bazeaza mai deloc pe confruntare, ci pe sarbatorirea vietii si a tineretii in momentul ei cel mai exploziv. Dunja ii polarizeaza pe baieti prin simpla ei prezenta, discutia despre furt degenerind in linii de argumentatie anarhiste, pe care Toda, in principialitatea sa instictuala, le respinge radical. De la "e ok sa furi?" se ajunge la "conteaza cui apartin lucrurile?". Cind Stefan declara ca nu, Toda iese din apartament si sparge un geam de la Mercedesul tatalui lui Stefan. Bataia pe care si-o ia imediat de la prietenul sau ii confirma argumentele. Genul acesta de principialitate radicala, care la Toda se manifesta prin refuzul tradarii orasului natal si al dresarii in universitate merge mina in mina cu experimentele pe durere, care la 19 ani par crude si pure. CRAP – PAIN IS EMPTY: maximum de inocenta si de revolta, miezul tare, pe care regizorul si-a propus sa-l descopere si sa-l arate, ca o amintire a celui mai bun moment.

Nu exista nici o antepoveste sau vreo extensie catre viitor a verii din Bor. Dunja si Stefan pleaca din oras odata cu toamna, Toda ramine si o sa vada el ce-o sa faca. Intre timp, a luat premiul pentru cel mai bun actor la Sarajevo in 2010 si e printre initiatorii unui ONG care atrage fonduri pentru skate-arii si graffarii din trei orase sirbesti.

Filmul lui Nikola LežaiÄA‡, ca si cultura skate-arilor sirbi, e puternic ancorata in estetica independentilor americani.  Kids, Ken Park, Paranoid Park sint filme pe care pustii le cunosc bine, iar sound-track-ul e cu precadere indie. Totusi, avem parte si de niste hip-hop de apartament, pe care unul dintre pusti il da cum trebuie, zicind, printre altele:  "Am un  pistol din chinchilla/ Ma am pe mine din chinchilla/ Ai un flow din chinchilla/ Ai un creier din chinchilla/ Aveti skate-uri din chinchilla/ Te ai pe tine din chinchilla/ Am un dinte de aur din chinchilla." Chinchilla este o mica rozatoare cu blana scumpa.