„Tinerii din ziua de azi!”

Imi spune o doamna profesoara, femeie cu citeva zeci de ani de invatamint: „Nu mai intilnesc timizi printre copii". Iata o constatare care ma pune pe ginduri: nu mai sint timizi! Nu mai sint „la moda" sau, poate, societatea in corpore a devenit intoleranta fata de timizi! Sa nu se creada ca militez pentru sustinerea timizilor. Doamne fereste! Ca vechi timid, care am luptat multi ani sa ma lecuiesc, pot afirma in cunostinta de cauza ca timidul este un fel de schilod social: se integreaza mai greu, este luat mereu inainte de altii mai putin merituosi, etc. In plan sentimental are mari probleme. Poate ca o sa ma corecteze psihologii, dar eu cred ca timidul e minat de compulsii emotionale. Contrar aparentelor, timidul nu e intotdeauna un cerebral, in orice caz, nu este mai cerebral decit netimidul. Cind este astfel, acumularea lui de cerebralitate se revarsa, uneori aluvionar, in efuzii anapoda de emotionalitate. Sint niste rabufniri dupa indelungi sedimentari. Repet, spun in cunostinta de cauza si dupa ce m-am lecuit (nu totalmente) prin proprie intelegere.

Timidul insa, ca e acesta copil sau tinar, are o mare capacitate de candoare. Poate privi lumea cu inocenta, nu se vaicareste, nu se ofuscheaza de ce se intimpla in lume, nu poate fi cinic. Pentru el rusinea nu a murit, iar buna cuviinta e un dat natural. Are o mare capacitate de emotie, de sentiment.

Iar acum, iata, timidul a disparut dintre tineri. Faptul mi se pare simptomatic. Tinerii zilei de azi sint in majoritatea cazurilor violenti sau apatici. In situatii care ar trebui sa-i emotioneze pana la lacrimi, ei ramin indiferenti sau ironici. Nu pun la inima, nu fac caz, nu iau nimic in tragic. Refuza sa se implice intr-un sentiment. Nu vor sa-i afecteze sentimentele in mod personal, asa cum il afecteaza pe timid sau pe orice om "normal". Sint, cu alte cuvinte, apatetici, cum le spune Cristian Tudor Popescu intr-un articol. Multi devin hiperactivi sexual de la 13-14 ani, cu contacte multe si la intimplare, echivalate cu a fuma o tigara sau a face un dus. Nematurizare afectiva si prematurizare sexuala, iar dragostea e ceva… virtual. Iar "timizii" de azi ramin blocati, complexati, retractili, viata lor sexuala fiind redusa la masturbare in fata computerului. Multe fete au si ele baietosenia zgomotoasa si planificata a sexului „tare". Aceasta glaciatiune a sentimentelor inlatura dragostea, care le pare ca e ceva de demult, de foarte demult. Cind profesorii le vorbesc de dragostea unui trubadur, care si-a asteptat iubita treizeci de ani, studentii de la filologie rid copios. O, ce prost!

Si cum sa nu fie astfel tinerii, cind se practica pe toate canalele o exhibare degradanta, gretoasa a sexualitatii? Senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile – adinci, barbatii – atitati in animalicul lor. Lucrurile sfinte sint subiect de banc pe toate canalele de televiziune si tinerii le iau cu ei ca pe un sifilis.

De gura adolescentilor sa te feresti. Multi dintre ei nu mai respecta nimic si pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta in primul rind) pe ei insisi. Rusinea a murit, cuviinta isi da ultima suflare. Dar cum sa nu fie violenti si nerusinati tinerii, cind violenta este exhibata peste tot in societate? Cum sa nu fie cinici si pesimisti? De cind apar pe lume, e plin discursul public de vaicareli la adresa sortii crude de care are parte aceasta tara. Toata lumea isi smulge metaforic parul din cap, profetind dezastrul, catastrofa, anihilarea, neantul, apocalipsa, maica. Toate ne put, nimic nu ne convine. Traim o stare de oparire perpetua, continua, neintrerupta. Sintem perpetuu ofuscati. Iar tinerii receptioneaza toate acestea.

Cine se grabeste sa incrimineze tinerii, comportamentul vulgar, "crestele de cocos", "piercingurile" lor si alte excentricitati e sigur ca nu observa (sau se face ca nu observa) corsetul lipsurilor zilnice, in care se zbat familiile lor, si atmosfera in care cresc acesti copii necajiti. Cel care condamna tinerii e sigur ca n-a vazut apartamentele sordide din blocotetele coscovite din care ies. Si in ce lumi se intorc, dupa ce se falesc citeva ore pe sosea mai mult cu ce n-au decit cu ce au. Oricit de insalubre aceste blocuri triste, nu trebuie sa rataceasca mult ca sa dea de o intrare si mai murdara.

Sub blazarea si nepasarea pe care le afiseaza, sint sigur ca tinerii ascund o nevoie acuta de fericire. Dar unde sa o gaseasca? Oare bancurile, bautura girla, caterinca, mistocareala noastra, veselia noastra trista de "Vacanta mare", ce tine loc de fericire, le-o aduc? Desigur, nu. Am vazut citiva insi infofoliti, jucind sah in parcul de linga biserica lipoveneasca. "Ma huliganilor!" strigau dupa niste baietasi cu coafuri de arici si geci slinoase (of, necajita lor excentricitate!). "Tinerii din ziua de azi!" exclamau tipii cu creierii plini de promoroaca. Fara sa-si dea seama insa, insii cu creierii incremeniti se condamnau pe ei insisi.

Publicitate și alte recomandări video