Turismul medical

Turismul medical – sintagma ce descrie fenomenul de calatorie in afara tarii de origine in scopul obtinerii de ingrijiri de sanatate – a cunoscut o dezvoltare impresionanta incepind cu anii 1990. Istoric vorbind, primele persoane care au practicat turismul medical au facut parte din rindul celor cu posibilitati materiale deosebite, care si-au dorit cele mai bune ingrijiri de sanatate, costurile nefiind o piedica. Actualmente, turismul medical se adreseaza pe ambele directii financiare, atit celor bogati, cit si celor cu posibilitati materiale limitate, intrucit standardele ingrijirilor medicale sint destul de apropiate, ceea ce difera fiind costurile. In SUA, exista aproximativ 40 milioane persoane neasigurate si alte milioane asigurate partial; aceste persoane aleg, de obicei, turismul medical deoarece obtin in alte tari aceleasi proceduri la un pret mai mic decit in SUA. Turismul medical vine din necesitatea maximizarii starii de sanatate, fie ca este vorba de inalta calitate, precizia in chirurgie, de metode terapeutice noi indisponibile in tara de origine sau de solutii terapeutice peste limita financiara a posibilitatilor. Astfel, turismul medical se adreseaza oricarei persoane care ar avea nevoie de o procedura medicala, dar in tara sa nu si-o poate permite (pentru persoanele cu asigurare privata de sanatate, in cazul in care procedura respectiva nu este cuprinsa in asigurare, dar este mai ieftin de efectuat in alta tara). De asemenea, turismul medical se poate practica din ratiunea indisponibilitatii sau a limitarii legale a practicarii unei metode terapeutice intr-o tara, cum ar fi terapia cu celule stem, proceduri de fertilizare, implanturile siliconice etc. In tari precum Marea Britanie, Canada, care au un sistem "rational" de ingrijiri de sanatate, cazurile considerate a fi non-urgente sint puse pe o lista de asteptare, practicindu-se un numar finit de consultatii sau interventii chirurgicale pe zi. Este si cazul chirurgiei ortopedice non-urgenta, domeniu in care lista de asteptare este destul de lunga, durerile resimtite de pacienti determinindu-i sa se adreseze serviciilor ortopedice din alte tari.
In ceea ce priveste siguranta turismului medical, pacientul, mai vulnerabil, poate, decit daca s-ar fi tratat la medicul cunoscut din tara de origine, doreste si cele mai mici detalii referitoare la  riscuri, complicatii posibile, procente, deci accentul se pune pe notiunea de consimtamint dupa ce a fost informat adecvat. O alta temere a pacientilor este legata de calificarea medicilor. Scoala medicala, studiile postuniversitare, certificatele de practica sint diferite de la tara la tara. In ultima vreme, spitalele implicate in turismul medical cer medici cu acreditare internationala. Una din tarile cele mai cautate pentru turism medical este India. Vishard Bali, director executiv la Wockhardt Hospitals Group in Mumbai, India, afirma ca "s-a inregistrat o crestere cu 45% a numarului de pacienti americani ingrijiti in doua spitale indiene in ultimii doi ani", adaugind ca explicatie costul mai scazut al tratamentelor, care "reprezinta un factor major", dar celalalt factor – mai interesant – este "avantajul indian", anume ca "la un moment dat, majoritatea pacientilor americani au fost tratati in SUA de un doctor indian, dobindind o incredere extraordinara in clinicienii indieni". Acest "avantaj" poate fi generalizat catre aproape orice tara, intrucit specializarile in strainatate se practica peste tot in lume. Astfel, gradul de pregatire si de calificare al medicilor nu mai reprezinta astazi un impediment sau un semn de intrebare pentru cei care practica turismul medical.
Referitor la facilitati, pacientii obtin cele mai inalte standarde de ingrijire, majoritatea spitalelor fiind noi sau complet renovate si echipate. Sint disponibile orice fel de servicii medicale, de la cele mai simple la cele mai serioase proceduri salvatoare de viata. Costurile pentru serviciile medicale variaza de la tara la tara, cele mai accesibile destinatii fiind considerate Thailanda, India, Africa de Sud, Brazilia, Mexic, Costa Rica, Republica Dominicana. De exemplu, protezarea soldului in SUA costa aproximativ 43.000 $, in timp ce in India costa 9.000 $, iar in Thailanda 12.000 $. De asemenea, inlocuirea valvelor cordului costa 160.000 $ in SUA, 10.000 $ in Thailanda si 9.000 $ in India, iar un lifting facial poate ajunge la 12.000 $ la New York si de trei ori mai putin daca este practicat in America Centrala sau de Sud.
Intrarea Romaniei in UE ar putea aduce acest fenomen si in tara noastra, din doua perspective. Pe de o parte, datorita costurilor relativ scazute pentru ingrijirile de sanatate, am putea avea pacienti straini, dar pentru aceasta ar trebui sa le oferim si conditiile optime de spitalizare. Turismul medical ar putea aduce fonduri suplimentare bugetului pentru sanatate, dar sintem pregatiti pentru acest fenomen? Pe de alta parte, s-ar deschide portile catre medicina occidentala. Pentru ca sistemul de asigurari de sanatate in Romania este de stat, intrebarea este cine va plati pentru terapia efectuata in afara granitelor? Pina la incheierea unor protocoale referitoare la serviciile medicale intre Romania si celelalte state membre UE, se pare ca, atit timp cit sistemul de asigurari de sanatate este exclusiv de stat, serviciile medicale prevazute si acoperite de asigurare vor fi decontate de statul roman.
Vom putea, oare, sa ne operam hernia de disc la Viena?