Atentie, se canta!

* Festivalul de la Mamaia s-a incheiat; Cerbul de Aur s-a descheiat de tot, ca nu se mai tine, asa se pare. Din iubire de muzica usoara, niste entuziasti, adevarati melomani, au luat situatia in mainile lor, organizand un festival la ei in localitate… Stam de vorba cu Johann Sebastian Baci, sufletul Festivalului Intercomunal "Carlanul de Argint":

– De unde pana unde ideea festivalului "Carlanul de argint"?

– De unde pana unde, habar n-am, ca n-avem limite, da’ am zis ca daca tot se canta in cadru dezorganizat, mai bine sa organizam cadrul, care era in curte la bufetul care il detin…

– Ce legatura are cu festivalul?

– Dupa consumatie, aia de la mese incepeau sa cinte. Tot asa, pana ce-a aparut porecla "Poiana lui Johann". La mine in bufet se organizeaza ocazii fericite, nunti, cumatrii, parastase… Lumea vine ca sa se distreze, distractia fara muzica e ca nunta fara lautari, deci vin cu formatii, taraf, fanfara, orchestra.

– Deci, asa a inceput totul, din nevoia de distractie?

– A inceput cand s-a suprapus o nunta cu o taiere de mot la un copil. Nunta de sambata a tinut mai mult, nu-i puteai da afara, ca n-aveai cu cine te intelege, la cum aratau, nu mai stiai care-i nasu’ si care-i soacra mica, asa ca, pana la urma, nuntasii s-au amestecat cu invitatii la taierea de mot, ceea ce n-a fost, la inceput, o problema, la cat de facuti erau. Problema a fost ca a inceput sa cante formatia de la taierea de mot peste taraful de la nunta…

– De ce a fost problema?

– Imagineaza-ti cum e sa-ti cante in stanga "Drumurile noastre", iar din dreapta "Pusca si cureaua lata"! In tot satul se auzea "Pusca si cureaua lataaa / Se vor intalni vreodataaa?". Au inceput sa se uite cas unii la altii, de ma si gandeam ca taierea de mot se lasa cu altfel de taiere…

– Si ce ati facut atunci?

– Le-am taiat io motul la curent, de la sigurante, si am luat situatia in maini, ca am strigat "Gata, uai!" si i-am pus sa cante fiecare pe rind. Asta le-a placut la toti, ca se putea intelege om cu femeia lui. Dupa aia am avut trei nunti si doua cumatrii, care le-am unit, ca satu-i mic, toti se stie intre ei. Decit atit, sa cante pe rind! O incurcatura tot a iesit, ca unii care venise bauti la o cumatrie a dat darul pentru copil in galeata cu darul la o nunta, si dup-aia mirele umbla sa-l bata pe ala de i-a bagat pampersi. Da’ cu cantatul a iesit bine, a fost frumooos! Asa am decis sa organizez aici, la mine, in piata statului…

– Aia de la Brasov, unde se tinea "Cerbul de Aur", se numeste Piata Sfatului. E o coincidenta?

– Nu stiu a cui o fi piata din Brasov, poate de la Sfatul Popular, ca pe vremuri. Aici e a statului, eu platesc chirie…

– Si de ce festivalul dumneavoastra se numeste "Carlanul de Argint"?

– Asta-i premiul! Cistigatorul vine la mine, la stana, si-si alege un carlan, care-i place lui mai mult. Am zis de argint, ca toti sunt brumarii…

– La editia din acest an, sub semnul crizei mondiale si politice interne, ce artisti participa si cu ce repertoriu?

– Pai, dupa cum ai zis si matale, sunt artisti cam de criza, cu repertoriu tot asa. Adica slagare vechi, binecunoscute, dar adaptate la perioada de criza, ca prezinta in versurile lor necazurile de fiecare zi… "In gradina casei mele tai copacul", "Hai, vino, iar, in gara noastra mica: pleaca la munca-n Spania Costica", "De-ai fi tu salcie la mal, in lemn de foc te-as transforma!", "Fotoliul din odaie si-o carte ce-ai lasat-o pe noptiera / in noaptea cand te-ai spinzurat de etajera", "Voi cinta pentru Mileniul Trei, daca-mi dai macar 50 de lei!" sau slagarul, "Prima casa a mea i-un cantec cu acorduri ample!"…