Bani albi pentru bile negre

* Am urmarit marti la televizor bucati de viata, de munca, de activitate, frinturi de abnegatie si crimpeie de eroism – pe RealitateaTV, cind cu transmisiunea de la Senat; mai exact, cind cu votul senatorilor pentru continuarea urmaririi penale in cazurile Seres si Pacuraru. Ei, bine, am vazut ca votul a fost repetat, dupa ce doi senatori au gresit urnele. Oare cum naiba or fi gresit cei doi urnele? Pesemne ca trebuia facuta o mai mare distinctie intre urne, poate n-a fost suficienta acea mica diferenta de nuanta dintre ele – una fiind alba, iar cealalta neagra ca taciunele fiind! La un moment dat, chiar ni s-a parut ca unul dintre domnii alesi ai poporului a bagat miinile goale in urne si si-a luat de acolo bile pentru acasa, sa duca la famelie. V-am zis, ni s-a parut, nu bagam mina in foc, asa cum au bagat senatorii miinile in urne.

* Noptile, inainte de culcare, satui de stiri nationale si mai ales de cei care bat apa in piua pe tema acestora, ne uitam indeosebi pe posturile cu documentare – le avem pe toate, frumos grupate, intr-o zona usor accesibila: Discovery-urile, History, Explorer, National Geographic, Zone Reality etc. Ne uitam, fiindca avem de invatat numai lucruri bune si utile – plus ca, la orele alea, se baga si documentare mai interesante, cu imagini mai socate (doar n-au sa difuzeze emisiuni despre adevaratul loc al crimei sau serialul "Dr. G, medic legist", de exemplu, in toiul zilei, sa vada si copiii!). Pe linga chestiile utile, de pe posturile amintite mai sus invatam si multe altele, care nu ne vor folosi (speram din suflet!): in sensul asta, de curind am aflat ca exista un scaun cu rotile (pentru persoanele handicapate fizic) care poate depasi viteza de 100 de kilometri pe ora. Intii de toate, ne-am speriat; dupa ce ne-am mai gindit, am realizat ca totusi, la urma urmei, e o geniala idee a producatorului: isi scrinteste careva glezna, sa zicem, cumpara un scaun dintr-asta, ii face proba, sa vada daca e adevarat ce scrie in prospect, apoi devine client permanent al firmei, de unde va achizitiona in fiecare luna membre, capete si gituri de schimb, pentru a le inlocui pe cele rupte cu scaunul pe roti.

* Din aceeasi zona a telecomandei am aflat ca nici autoturismele nu mai sint ce erau in tineretea noastra: niste ingineri au realizat o masina cu personalitate, o masina cu suflet, o masina care are emotii, care ride, plinge sau se infurie. Desigur, este vorba despre o dracovenie computerizata japoneza, plina de senzori. Ne si intrebam la ce poate folosi in ziua de azi, la traficul asta infernal, un autoturism emotiv: ar fi in stare sa se opreasca in drum si sa inceapa a plinge cu suspine la fiecare groapa din asfalt, incit sa-i tremure caroseria de atita jale. Sau sa faca pe el de emotie cind trece un TIR in viteza si sa-i curga uleiul. Nuuuu, la noi s-ar potrivi mai bine o masina care, in caz de ceva, si-ar sufleca rotile, si-ar scuipa niste lichid de racire in anvelope si ar sari la bataie, injurind de transmisia, planetarele si motorina mamei lui de camion, dupa care i-ar striga "Masca fata!", i-ar rupe ornamentele si l-ar zgiria cu un cui pe portiere.

* A propos de masini si de Discovery: pe linga serialul cu nenea care isi face elicopter mai este unul, cu alti neni, care cauta rable, vechituri, baga in ele munca si piese si fac niste masini ca nou-noute, tunate si aranjate, numai bune de maritat. Totusi, ca romani ce sintem, avem sentimentul ca parca lipseste ceva din schema: nimeni n-a aratat cum poti schimba seria motorului, cum sa dai kilometrajul inapoi si de unde sa iei acte false, ca sa fraieresti cumparatorul!