Dallas? Da’ lasa!

* Marti fiind, la mijloc de ianuarie, chiar de ziua lui Eminescu, singura veste mai buna pe care v-o putem da pe partea economica este ca zilele devin din ce in ce mai lungi. La situatia de azi, pana si jumatate de ora de lumina naturala in plus conteaza la bugetul romanului, intocmai ca un grad in plus de afara, care aduce macar un leu in minus pe factura la incalzire. Situatia nu este una dintre cele mai fericite, s-a ispravit un an de doua ori electoral, iar acum au venit ospatarii cu nota – fiindca, sa o spunem pe sleau, la urma urmei, asta am ajuns, consumatori fruntasi. Ca sa platim consumatia ni se ofera mai multe variante: ne imprumutam din nou sau ne vindem ceasul si paltonul. Pana la urma, s-ar putea sa trecem si de anul asta tot pe datorie, pe caiet, dar sa ramanem si fara ceas si palton.

* Ca sa ne pastram optimismul, putem spune ca toata situatia asta are si o parte buna: din cate am auzit la stiri, se pare ca, de Sarbatori, in spitale s-au semnalat mai putine cazuri de imbuibari, de ghiftuieli cu sarmale, cu carnati, chiftele, piftie si alte preparate traditionale. Pare o veste buna, ca romanii au devenit cumpatati si mai preocupati de regimul alimentar, dar asta are o parte mai putin buna, daca ne gandim ca n-au consumat mai putin din constiinta, ci de nevoie!

* Am vazut la televizor secvente din magazine care, ca in fiecare an, la vremea asta, baga reduceri de preturi la produsele de anul trecut. Bineinteles ca nici un magazin nu iese in pierdere – altfel, n-ar fi societate comerciala, ci organizatie de binefacere. Oricum, pe langa articole de imbracaminte am vazut si vestigii ale Sarbatorilor, brazi ecologici, globuri, instalatii de pom, scufii de Mos Craciun etc. Si astea pot fi revalorificate: brazii sa se demonteze, iar crengutele sa fie vandute ca perii de spalat sticle, globurile se pot da drept mere rosii lucioase (oricum, putini au bani sa cumpere, asa ca dau bine in vitrine si nu se strica), instalatiile electrice sa se comercializeze ca retele de iluminat stradal (consum mai mic), iar scufiile de Mos, rosii, se pot folosi cu succes in campania electorala pentru europarlamentare.

* A mai trecut o editie a macelului de la Balc, deci ne-am pus intrebarea anuala "Unde esti tu, mistretule cu colti de argint?". Si mai avem o intrebare: de ce toti acesti invitati de fite ai lui Ion Tiriac nu vin la noi in tara sa investeasca in diverse domenii, ci doar sa macelareasca vietati nevinovate? Pesemne ca, decat sa bage bani in afaceri romanesti, e mai rentabil sa bage alice in mistreti romani!

* Curiozitatea ne-a mancat acolo si ne-a impins sa ne uitam, sambata seara, pe Antena 1, la serialul "Dallas", varianta noua. Ni s-a parut cea mai tare fasaiala. Punem pariu ca, acum, si seria veche din "Dallas" ni s-ar parea o fasaiala pentru copii: da, la vremea aia, in anii ’70 (si la inceputul anilor ’90, cand s-a reluat), era normal sa se oripileze romanii in fata ingineriilor financiare ale lui JR Ewing, dar acum, sarmanul personaj pare mic copil pe langa multi dintre afaceristii de pe la noi. Bietul JR nu facea afaceri necurate cu statul, nu lua contracte fara licitatii, nu era dintre "baietii destepti din energie", nu crestea pretul cand ii tuna, nu tragea tunuri populatiei etc. Plus ca exista afaceristi romani de azi care au garajele mai mari decat Southfork Ranch.