La Caracal s-a rasturnat trenul cu pasageri

* In fiecare dimineata ne trezim cu teama ca nu vom mai gasi nimic in jur, ca, peste noapte, cineva a venit si ne-a furat patura, cearsaful, patul, camera, casa, strada, cartierul, orasul, chiar tara, in general. Maidanezii sint buni doar sa latre in orele de somn si sa muste trecatorii, nu poti pune baza pe ei, sa pazeasca. Scriam saptamina trecuta, dupa jaful la drumul nu prea mare DN18 (in pasul Gutai, cind cu masina blindata care transporta valori), ca vor urma alte si alte jafuri, intr-o veselie: din pacate, am avut dreptate (n-am gasit alta rima!). Bancomate, TIR cu guma, masini si – iata! – suruburi, buloane de la calea ferata. Toata ziua de ieri, televiziunile noastre de stiri sau de nestiri au bagat transmisiuni in direct de la Carcea (judetul Dolj), de la locul deraierii trenului de Caracal. Desigur, cu acest prilej, prezentatorii au inceput din nou sa pompeze adrenalina si sa afiseze pe ecran chestii gen "Imagini socante de la locul accidentului" (pe Realitatea TV, dimineata, la o ora la care pe ecran nu se mai vedea decit titlul "Pasageri nemultumiti"). Alarmat, ministrul Berceau spunea ca ar putea fi vorba despre o mina criminala. Pina la ora incheierii acestui text inca n-am aflat daca a fost sau nu o mina criminala, dar am auzit de ‘jde mii de ori formularea "trenul a deraiat de pe sine"; am mai spus-o si cu alte ocazii: a deraia inseamna taman "a iesi de pe sine" (si nu de pe altceva, de pe pervaz sau din sertar, de pilda) – prin urmare, expresia atit de draga reporterilor de televiziune se poate traduce prin "trenul a iesit de pe sine de pe sine".

* La un moment dat, mai spre prinz, se lansase ideea unui act criminal comis de un angajat al CFR care fusese retrogradat (pensionat, spuneau altii), cu citeva luni in urma, si amenintase ca se va razbuna crunt. Nu s-a precizat pe nici un post daca respectivul angajat este sau nu acar si daca il cheama sau nu Paun.

* Traind intr-o tara plina de actiune, ni se pare normal ca unii dintre noi sa mai si oboseasca, din cind in cind. Am vazut-o la televizor, ieri si alaltaieri, pe doamna ministru Ecaterina Andronescu, atipind in timpul discursului presedintelui de partid al sau, Mircea Geoana. Astfel, ea a dovedit ca se integreaza perfect in sistemul de invatamint romanesc. Pesemne ca, dupa ce s-a trezit, s-a dat nitel mai jos, sa nu fie vazuta, si a inceput sa imbuce din pachetelul de acasa, apoi a pus rumegus de creion, din ascutitoare, in parul si dupa gulerul colegului din fata, apoi a prins o musca, i-a legat de picioare o ata trasa din bluza, si i-a dat drumul sa zboare prin sala de sedinte. Cel putin asa faceam noi in timpul orelor plicticoase din gimnaziu si liceu, in care cel de la catedra vorbea despre marxism-leninism, economie politica si ateism stiintific…

* Visul tuturor candidatilor la Presedintie este sa creada electoratul despre ei ca sint neam de vita buna. Iata de ce au inceput deja sa se naseasca, iata de ce a inceput actiunea "Cine-i neam de vita buna, tot boteaza si cununaaa!": Mircea si Mihaela Geoana au cununat, simbata, un baiet de primar satmarean (nunta pesedista de fite, in perioada de criza mondiala, cu berea adusa tocmai din Austria, cu 2500 de invitati si cu tortul rosu, de culoarea PSD). Se pregateste sa naseasca si candidatul Nati Meir, dar deocamdata mai timid, pe la diversi conlocuitori de etnia colaboratorului sau Minune. Inca nu stim cind va veni rindul lui Crin Antonescu si al lui Oprescu. Oricum, acesti vrednici candidati, care s-au apucat sa cunune pe ruptelea, ar trebui sa tina minte bine mai ales acum, inainte de alegeri, ca orice nas isi are nasul…