La multi ani, romani!

* La multi ani, frati romani! Multi si buni sa ne fie! Nu e sarbatoarea vreunei sfinte mucenite, cuvioasa Romania – desi sarmana tara a tot avut parte, in ultimii 20 de ani, de fii care au martirizat-o in fel si chip. E o zi mare, e ziua tuturor romanilor! Nu inseamna neaparat ca toti romanii trebuie sa dea de baut, dar pesemne ca asa se va intimpla. Pregatirile pentru 1 Decembrie au inceput din timp, oamenii (daca le putem spune asa) nostri politici nu vor pierde ocazia sa se dea din nou in stamba, fiind campanie electorala, experienta capatata in timpul somnului din sedinte va face discursurile cit mai sforaitoare, iar televiziunile vor pregati programe speciale de chef si veselie – caz in care miine dimineata ar fi indicate emisiuni cu muraturi si zeama de varza. Fiind caz de Zi Nationala, in fiecare municipiu resedinta de judet se va organiza mai mult ca sigur cite o mica parada militara, o paraduta, o defilarica mica, precedata (sau urmata, de la caz la caz), de depuneri de coroane "in cinstea ostenilor romani care s-au jertfit la Plevna si Podu Inalt, la 1 Decembrie 1877, pentru a realiza prin sacrificiul lor eroic Marea Unire a triburilor dacice, sub conducerea pasoptistului Mihai Viteazul". Cam asa ceva or fi inteles din istorie multi dintre politicienii nostri…

* In alta ordine de idei, inceputul festiv al lunii decembrie vine imediat dupa sfirsitul tot festiv al lunii noiembrie. Tot festiv, fiindca noiembrie se termina cu sarbatoarea Sfintului Andrei, iar numele Andrei (cu variantele sale) e raspindit, mereu la moda, deci e greu sa gasesti romani care sa nu cunoasca macar un Andrei bun de cinste. Pe linga cinste, batrinii mai spun si ca, in noaptea Sfintului Andrei, "sufletele nelinistite ale mortilor necurati" capata putere si umbla printre noi. Tot atunci mai bintuie, cica, si niste "oameni vii cu coada", la fel de pusi pe rele; acestia se recunosc a doua zi de dimineata, deoarece au zgirieturi proaspete pe fata. Din partea noastra, sa umble mortii-vii prin lume cit or avea chef si cit i-o tine bateriile: important e doar ca, peste o saptamina, sa nu vedem romani cu zgirieturi proaspete pe fata, romani care s-au zgiriat singuri dupa ce l-au votat pe Geoana, iar tara a ajuns din nou (Doamne, fereste!) in miinile ca greblele ale lui Hrebenciuc, Vanghelie, Oprisan, Mazare etc.

* Ca veni vorba despre politica rosie: am aflat ca in magazinele din tara noastra, de la raioanele cu produse alimentare, cel mai des se fura salamurile. Ni se pare

normal: salamurile numai gura n-au, sa te strige, si miner, sa le apuci mai usor! Exista salamuri mari, de iarna, cind hotul poarta haine groase in care incap multe kilograme de mezel (chiar un curcan sau o spata de purcel), sint salamurile de vara, uscate si subtiri, care incap sub tricou, exista aceste noi salamuri mici, uscate, de import, care pot fi ascunse in sutien fara sa stirneasca banuieli, sint salamuri si salamuri. Iata de ce nu se fura asa de multi pui congelati: incercati sa tineti doua minute in chiloti un pui congelat! Singura aparare a salamului impotriva hotilor din magazine ar fi sa ii creasca o coaja cu tepi, ca la castane, sau sa piste pielea ca urzicile. Asta e posibil: am vazut la televizor, intr-un material despre inspectiile OPC, un mezel expirat dintr-o alimentara de cartier, caruia – asa am avut senzatia! – ii crescusera minute cu gheare, colti, tepi, par si alte chestii. Ni s-a parut, chiar, ca se uita urit la inspectori, de parca s-ar fi pregatit sa sara la bataie. Ar trebui imperecheat acest salam salbatic cu exemplarele lipsite de aparare din supermarketuri, sa vedem cine mai are tupeul, dupa aia, sa fure mezeluri! Si ar trebui sa se obtina o specie de buletine de vot cu tepi, sa nu le mai fure tovarasii din PSD!