Nici o masa fara peste!

* Daca nu stiti ce ditamai furtuna a ravasit municipiul Iasi marti, in fapt de seara, inseamna ca nu va prea preocupa uitatul la televizor, la editiile de breaking news. Nici pe noi nu prea preocupa micul ecran in acel ceas rau (unul dintre cele trei de marti, pesemne), fiindca atunci aveam treaba – sa inchidem geamurile, sa scoatem din priza aparatele, sa salvam femeile, batrinii, persoanele cu copii in brate, sa scoatem pisica din vaza, unde se pitise de frica (sigur s-ar fi bagat si intr-o gaura de sarpe, daca am fi avut asa ceva pe-acasa!) etc. Dupa ce a trecut, ne-am gindit ca uite, bine ca nu traim in America, de exemplu, unde au mereu uragane si tornade! Parca tot mai convenabil e la noi, fiindca si fenomenele astea meteorologice extreme parca s-au invatat cu romanii, asadar tiriie teava prin sectie cit pot si isi fac de cap indeosebi in ani electorali, inainte de alegeri, sa aiba si politicienii motiv sa incalte cizme de cauciuc sau balerini albi.

* A propos de fenomenele noastre extreme, de natura noastra dezlantuita, de riul nostru si de ramul nostru, care nu ne mai sint nici noua prea prieteni: ne uitam la stiri intr-una din serile trecute – mai exact, la niste imagini cu sinistratii din satele Moldovei, care primisera prin bunavointa autoritatilor o masa calda, asadar consumau cu totii, la comun, bors. De vreo doua ori am urmarit imaginile cu pricina si tot de doua ori ni s-a parut ca respectivul bors era unul de peste. Cu alte cuvinte, alegerea meniului n-a fost una tocmai inspirata, bietii oameni privind in strachini si gindindu-se cu jale ca poate dumicatii respectivi inotasera cu o zi in urma chiar prin gospodariile lor. Noi stiam ca, daca vrei sa ajuti un om, nu-i dai un peste, ci il inveti sa pescuiasca: iata de ce ne miram ca autoritatile despre care am pomenit mai sus nu s-au scos mai simplu, oferindu-le satenilor sinistrati undite si viermisori si spunindu-le sa se descurce singuri, ca apa li s-a distribuit deja!

* Ce ne place noua mult de tot cind e cazul de – inclusiv – inundatie este eroismul reporterilor nostri de televiziune, care cum vad o baltoaca, un piriias mai umflat, un canal mai infundat, un riu mai inspumat ori un fluviu mai revarsat, cum se baga – pleosc! – in apa pina la briu (sau pina la umeri, am vazut asta chiar zilele trecute la Realitatea), sa transmita in direct. Am fi foarte curiosi sa vedem daca aceiasi viteji ar avea tupeul sa se bage in lichid pina la git, sa transmita in direct de la locul in care s-a varsat o cisterna cu acid sulfuric sau o autovidanja. De fapt, chestia cu bagatul pina la git in continutul autovidanjelor nu se pune: vine toamna, vine campania electorala, multi se vor baga pina la git, iar altii vor face valuri. Dar, pina la toamna, inca mai e un rest de vara…