Paste fericit!

* Azi e vineri, dar nu mai facem nici un fel de aluzie la week-end-ul liber, pe baza de gratare si bere. Azi este Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, asadar sintem mai seriosi si profitam de ocazie pentru a va ura uram inca de azi „Paste fericit!". Totusi, pina la noaptea de Inviere, mai avem cite ceva de semnalat. Zi-i, mai!

* Dupa cum poate ati si aflat deja la ora asta, a mai picat un candidat. N-a picat-picat pe jos, pe vreo coaja de banana, n-a picat in vreo gaura de canal ramasa neacoperita, n-a picat altfel, ci l-au picat altii, mai exact. Mai exact, nu se stie cine l-a picat pe candidatul independent Sorin Oprescu, se zice ca e de la BEM sau de la cei care i-au strins semnaturile sau de la extraterestri sau de la fostii colegi din PSD etc. Desigur, pe Realitatea TV s-a bagat si Vadim, sa spuna ca e de la Basescu, motiv pentru care ne pare mai credibila varianta cu extraterestrii.

* Am vazut la stiri, acum vreo doua seri, un material despre o duduie care nu absolvise nici un fel de facultate, dar preda limbile romana si franceza la scoala, pe baza de acte masluite. Lumea din jur s-a prins de asta dupa ce duduia a inceput sa traga perle prin lucrari. Pina la urma am inteles: impostoarea si-a dorit mult sa fie profesoara, chiar una falsa, motiv pentru care a comis un fals in sensul asta. Ceea ce n-am inteles noi: de ce tocmai profesoara? De ce profesoara? Am fi inteles sa se dea deputat sau senator sau ceva in sensul asta, om influent care freaca menta si ia bani grosi, dar tocmai profesoara!? Mai ales ca, pe la inceputul saptaminii, s-au bagat la televizor de multe ori pe zi imagini de la miscarea de protest a profesorilor romani care cereau tichete; asa am remarcat ca sindicatele cadrelor didactice s-au miscat bine in prealabil, cu organizarea, la modul ca toti manifestantii purtau sepcute si vestute cu siglele diverselor aripioare sindicale imprimate pe ele. Atunci, in acele momente, ne-am gindit ca, desi e an electoral, profesorii manifestanti ar trebui sa ia acasa respectivele sepcute, vestute si fularase si sa le pastreze bine-bine pentru la toamna-iarna, ca bani de alte haine nu mai pupa ei de la buget!

* Intr-o seara, de curind, pe Realitatea TV, era o chestie despre candidatul Ludovic Orban. Un fel de material cu titlul „Orban – omul si chitara". N-am mai stat sa ascultam ce chestii se debiteaza, fiindca parerea noastra e formata de multa vreme: „Orban – omul si chitara" egal „Orban – baba si mitraliera" ori „Orban – sula si prefectura"! Recunoastem, noi cam cintam la chitara de prin 1982, de pe la virsta frageda de 15 anisori. Pe la virsta mai putin frageda de 17 anisori deja ii cam puteam da ceata, clasa, lectii, cum vreti sa-i spuneti, domnului Zdranganila Orban. Faptul ca domnia sa n-a evoluat si s-a blocat in „easy chords", in acordurile alea usoare, de la inceputul griffului, pe cale le folosesc folkistii incepatori, arata ceva. Sa cinti la un instrument (si sa te mai si filmeze in timpul asta!) inseamna ca ai o pasiune. Daca nu evoluezi in pasiune, cum mama naibii sa evoluezi in rest? In politica, de pilda? Ne cerem scuze daca domnul Orban o lalaie doar pentru electorat, dar in intimitate studiaza jazz-ul, la fel cum poate ca si domnul Copiluminune dirijeaza Bach la oglinda, cind e singur in odaita.

* Dar ne oprim aici cu rautacismele, fiind Vinerea Mare, dupa cum am amintit si la inceput. Ne oprim, urindu-va din nou „Paste fericit!".