Rechizitoriu

* Acum vreo doua zile, uitindu-ne pe RealitateaTV, am avut o senzatie ciudata. Ne-am amintit de perioada copilariei, de vremea cind mergeam cu parintii la pravalie si alegeam dintr-o bogata gama de sortimente: penar cu fermoar gata ruginit din fabrica, din intreprindera socialista, (era bucuria scolarului, fiindca nu se mai deschidea, deci puteai ridica doua degetele pentru a spune „Tovarasa invatatoare, io n-am cu ce scrie la extemporal!") sau penar din lemn (cu care o puteai pocni in cap pe colega din fata, daca nu te lasa sa copiezi), carioci gata uscate sau carioci care curgeau si taminjeau tot, rigle strimbe sau echere strimbe, radiere care eliminau greseala cu tot cu foaie, facind gaura in tot caietul – poate mai tineti minte. La televizor era un material despre goana dupa rechizite, dupa aceste produse de papetarie care fac elevilor viata mai fericita si invatatura mai usoara; ne uitam si aveam senzatia ca mersul la scoala a devenit cel putin o placere in zilele noastre: pe caiete, pe penare, pe rigle si blocuri de desen, doar desene frumoase, viu colorate: Harry Potter, Pokemon, ponei roz (fara svastica), personaje indragite din filme de actiune. Noi aveam, pe ultima coperta a caietului de matematica, tabla inmultirii (tiparita prost, cu pete, dar iti faceai treaba cu ea in caz de vreun extemporal); ne-am amintit de asta cind am vazut la televizor, printre alte chestii de pe rafturi, un caiet care, pe ultima coperta, avea desenate in culori frumoase figuri de bataie, scheme de karate – imediat ne-am gindit ca poate e mai bine ca scolarul sa stie bataie decit tabla inmultirii: cu 7×8 si 4×9 nu se poate apara de handralaii care ii fura tartina si banii de buzunar, in pauza! Credem ca ar trebui sa se tipareasca pe caietele copiilor chestii utile, actualizate: sfaturi despre primul ajutor in caz de intoxicatie cu lapte si cornulet sau despre cum sa se comporte daca le pica in cap bucati de tencuiala din tavanul salii de sport, indicatii despre cum sa posteze pe Internet filmuletele cu colegi batind profesorii facute cu telefonul mobil sau ghiduri de copiat cu casca in ureche.

* Legat de ceea ce spuneam mai sus: cu primul sunet al clopotelului, prin portile deschise ale unitatilor de invatamint vor patrunde, galagiosi, elevii, iar pe chipurile lor gingase se va citi bucuria de a putea invata, pentru a deveni cetateni de nadejde ai patriei noastre sau ai celei in care vor emigra dupa ce se vor ciocni cu realitatea de la noi. Desigur, mai exista si neajunsuri in sistemul de invatamint romanesc; pe citeva le-am descoperit noi, cu prilejul unui raid-ancheta:

* Trei cornuri proaspete, ramase din anii precedenti si pregatite pentru elevii scolii din Stupizi, au sarit din lazile in care erau depozitate si au inceput sa fuga pe holuri, tipind de mama focului. Din fericire, doamna invatatoare Eugenia Zdringa, absolventa cu brio a scolii vietii, a inghesuit cornurile intr-un colt si le-a prins cu fata de masa luata de pe catedra. Deoarece se zbateau si tipau, cele trei cornuri au fost date pe mina fochistului de la centrala, care le-a prins in menghina si le-a taiat capul cu bomfaierul. In alta ordine de idei: dupa fenomenele meteorologice extreme din aceasta ultima luna de vara, drumul forestier care leaga localitatea Ursuleti de restul lumii a fost furat si el, la fel ca masa lemnoasa. Prin urmare, in anul scolar care sta sa inceapa, elevii din localitate nu vor mai putea primi de la oras, aduse zilnic cu masina, cornurile si paharele cu lapte. Solutia salvatoare a fost oferita de domnul Relu Bacterie, proprietarul bufetului mixt, care s-a oferit sa sponsorizeze actiunea in primul trimestru. Prin urmare, de pe 15 septembrie pina la vacanta de Craciun, micutii vor primi zilnic cite o bere, 50 de vodca, o chifla si doi mici cu mustar si scobitori. Vom reveni!