Ridica-te, Gheorge, la multi ani, Ioane!

* Intai si-ntai, la multi ani tuturor Ionilor, Ioanelor, Ioneilor si Ionelelor, sa traiti, nea Nelu, Nelutu, Utu, tanti Nela, Neluta, Ionica, Ica si asa mai departe, sa ne traiti! E onomastica voastra, iar peste o saptamana ajungem la jumatatea iernii, ceea ce e si bine, dar e si rau. Bine, pentru ca vom spune ca deja au trecut sase saptamani de iarna; rau, fiindca ne mai asteapta inca sase saptamani. Rau, fiindca jumatatea de iarna care a trecut a fost cea mai plina de evenimente (1 Decembrie, Sfantul Nicolae, Ajunul, Craciunul, zilele dintre Craciun si Revelion, Revelionul, Sfantul Vasile, Boboteaza, Sfantul Ioan etc.), iar jumatatea de iarna care ne-a mai ramas va fi tare plicticoasa, din punctul asta de vedere (Hora Unirii de la Iasi, Valentine’s Day, Sfantul Haralambie, Dragobetele si cam atat!).

* Ca in fiecare an, dupa Sarbatorile de Iarna (care dureaza, in varianta cea mai scurta, de pe 1 Decembrie pana la onomasticile de Sfantul Ioan), incepe sezonul Imbolnavirilor de Iarna. Asta, daca e cald, cu temperaturi peste media intervalului de prognoza. Daca e frig, cu temperaturi sub medie, sezonul e al degeraturilor de iarna si al intoxicatiilor cu monoxid de carbon. De fapt, toate sunt relative. Daca e mai cald afara, facturile la incalzire sunt mai mici, dar incep virusii sa tropaie, iar la stiri se spune ca pe partii nu-s conditii prea bune pentru practicarea sporturilor de iarna. Daca e frig, cu multa zapada, se da la televizor ca "Autoritatile au fost prinse nepregatite", ca "Iarna si-a reintrat in drepturi", dar si ca "Pe partii veselia este ca la ea acasa". Si vara e la fel, daca ne luam dupa titlurile stirilor: "Canicula face noi victime!", "Medicii spun sa nu iesim din casa", "Soarele ucide!" si "Vreme superba in statiunile de pe Litoral"…

* Ca veni vorba despre inmormantari si incinerari (ne-au innebunit televiziunile de stiri, cu dezbateri si scandaluri pe tema comisarului Moldovan): cica in Australia e un cimitir in care repausatii sunt ingropati nu in sicrie, ca tot mortul, ci in saci din ceva biodegradabil, si nu culcati, cu mainile pe piept, ci in picioare, in puturi de 70 de centimetri diametru. Este bine si pe partea economica, o asa inmormantare iese la cel mult o treime din pretul unei inhumari clasice. La cati romani isi vand apartamentele mari pentru garsoniere mai usor de incalzit, pesemne ca solutia ar merge si la noi – eventual, imbunatatita, la modul ca unii antreprenori de pompe funebre vor oferi varianta cu mortul ingropat in pamant pana la piept, partea de deasupra fiind vopsita cu aurolac, sa crape vecinii de ciuda ca rudele raposatului au avut bani sa-i ridice statuie pe mormant! Asa ar fi si mai usor de verificat daca mortul e in continuare acolo sau a plecat sa voteze!