„Misterul” din cimitirul Eternitatea a fost dezlegat

Pe aleea de intrare in cimitirul „Eternitatea" din Iasi (parcela 6/I) exista un monument funerar, impresionant prin mesajul lui. Pina acum citiva ani, se putea citi pe placa de marmura dinspre aleea principala: „Primul inhumat in acest cimitir". Era mormintul unui copil, mort la numai 17 luni, Gaston Etienne Sutu, simbolizat prin acel copil sculptat in marmura, tinind in brate o cruce. Putini au fost cei care au dat importanta inscriptiei cu anul mortii: 1873.

Imaginea acestui mic monument este redata si in monografia „Cimitirul Eternitatea Iasi" (1995), cu aceeasi explicatie: „Primul inhumat (1873)". Inexactitatea consta in aceea ca cimitirul din dealul Tatarasilor, realizat pe terenul cedat Primariei de catre fostul primar al Iasului Scarlat Pastia (1827-1900), a fost deschis pentru inhumari abia la 1 septembrie 1876! Placa cu inscriptia inexacta a fost schimbata, insa nimeni nu stia cine a fost acel Gaston Etiènne Sutu. Dar, de curind, Muzeul Literaturii Romane Iasi a primit din partea domnului Alexandru Negrescu-Sutu din Paris, nepotul lui Rudolf Sutu (autorul celor doua volume „Iasii de odinioara", 1923 si 1928), valorosul volum intitulat „Livre d’or de la famille Soutzo" (2005).

Masivul volum (837 pagini) contine multe referiri la orasul Iasi, cum ar fi imaginea „Casei Pogor" si a „Salonului Junimii", „Medalionul membrilor Junimii, din 1883", volumul „Quelques poesies Mihail Eminesco", in traducerile lui Alexandru Grigore Sutu, fost membru al Junimii iesene, ruinele palatului de la Manta Rosie a lui Gheorghe Mihail Sutu etc.

Legat de titlul acestor note, sa spunem ca, la pagina 416, am avut surpriza sa vedem patru fotografii ale mormintului micului Gaston Etienne, cu explicatia: „Le monument funeraire de l’enfant Gaston Etienne Soutzo au Cimitiere Eternitatea de Jassy". In josul paginii era explicatia pe care o dam in traducere: „Decedat prematur in 1873, spre marea durere a parintilor sai, Gaston Etiènne, in virsta de numai 17 luni, a fost initial inhumat intr-un cimitir de linga numeroasele biserici ale capitalei moldave, pentru ca, ulterior, sa fie reinhumat in cimitirul Eternitatea, dupa deschiderea acestuia la 1 septembrie 1876. Acum, ramas, printr-o sansa, intact, este cel mai vechi monument (funerar) din cimitir".

Iata cum, dupa 135 de ani, aflam adevarul despre mormintul „primului inhumat in acest cimitir", informatie necesara pentru corectarea monografiei cimitirului din Tatarasi, care este in curs de finalizare, prin stradania doamnei Olga Rusu si cu sprijinul material al Primariei Municipiului Iasi. Iar oaspetii care vor veni la festivitatea din 6 octombrie 2008 si vor vizita istoricul cimitir vor putea fi corect informati despre primul monument funerar de acolo.

Constantin OSTAP