Modul de acordare si cuantificare a daunelor morale

Cu toate ca daunelor morale le-au fost atribuite in doctrina dreptului mai multe definitii, sintetizind, putem spune ca ele sint de fapt acele consecinte de natura nepatrimoniala cauzate unei persoane prin savirsirea unor fapte ilicite culpabile, constind in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial, a caror reparare urmeaza regulile raspunderii civile delictuale, daca fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual.

In principiu, normele de etica si echitate interzic acordarea de despagubiri materiale pentru daunele morale, datorita faptului ca o durere sufleteasca pricinuita este incompatibila cu un echivalent banesc. Insa este pe deplin justificata acordarea unor compensatii materiale acelor persoane ale caror posibilitati de viata sociala si familiala au fost alterate prin savirsirea unor fapte ilicite de catre alte persoane.

Respectarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului si incorporarea principiilor sale in dreptul nostru intern au generat in practica solutii diferite, justificate de multitudinea situatiilor de fapt cu care au fost sesizate instantele judecatoresti.

Precizam ca in reglementarile noului Cod Civil, la art. 252-256 sint instituite mijloacele de aparare in cazul incalcarii drepturilor personalitatii umane, oferind posibilitatea de a cere instantei de judecata sa oblige autorul faptei la "orice alte masuri (…) pentru repararea prejudiciului cauzat".

In ce priveste modul de acordare a daunelor morale in absenta unor criterii pe baza carora sa se poata realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale, acestea se stabilesc in raport cu consecintele negative suferite de reclamant, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

Totodata, dorim sa subliniem faptul ca in practica instantei de Judecata (I.C.C.J., Sectia Civila, Decizia nr. 6330/22.09.2011) a fost evidentiat faptul ca „un criteriu fundamental consacrat de doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despagubiri implica fara indoiala si o doza de aproximare, insa instanta trebuie sa stabileasca un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferintele morale, fara a se ajunge insa in situatia imbogatirii fara just temei."

Chiar daca, analizind jurisprudenta in aceasta materie, se constata o diversitate a practicii instantelor, importanta este, de fapt, corecta apreciere a judecatorului asupra fiecarei situatii in parte si probatoriul administrat in acea cauza, in raport cu care se  explica ratiunea instituirii daunelor morale.

Expert: Paula IEKEL, Biroul teritorial Iasi, Institutia Avocatul Poporului