Patru ani si jumatate cu Ionut Popa

1. Cifrele vorbesc

Din punct de vedere matematic, Ionut Popa este pe minus in ceea ce priveste linia de clasament, singurul "0" in clasamentul adevarului fiind inregistrat in primul sezon in care a lucrat in Copou. Daca ne uitam in istoria Politehnicii, acest lucru nu reprezinta insa un lucru iesit din comun, bilantul ultimilor ani fiind pe acelasi ton cu cel general al clubului.

Bilantul lui Ionut Popa (EXC)

2004-2005 (locul IX)           23        10        6          7          23-30 36p (0)

2005-2006 (locul X)             30        11        6          13         28-31 39p (-6)

2006-2007 (locul XIII)          34        10        10        14         34-41 40p (-11)

2007-2008 (locul XI)            34        11        8          15         37-41 41p (-10)

2008-2009 (locul XV)          17        4          4          9           13-25 16p (-11)

Total Ionut Popa                   138     46        34        58        135-169 172p

Poli in prima liga                   830     284     174     372      982-1193

Din punct de vedere al locurilor ocupate de Poli in ultimii ani, acestea se inscriu in linia unei grupari care nu a avut niciodata performante notabile, cea mai buna clasare in campionat, locul VI, fiind inregistrata in 1966, sub numele  CSMS. Ca o curiozitate, cel care l-a impiedicat pe Ionut Popa sa fie intre antrenorii care au dus echipa pe locul VIII (cel mai bun inregistrat sub denumirea de Politehnica, de patru ori) a fost actualul antrenor, Cristiano Bergodi, echipa pe care acesta o pregatea in 2006, FC National, egalind Iasul in minutul 81 al unui meci disputat in ultima runda, blocind astfel urcarea moldovenilor cu inca doua trepte. O pozitie mai buna ar fi putut fi obtinuta si in 2005, daca in momentul instalarii lui Popa Iasul nu avea strinse doar doua puncte din sapte meciuri. In ceea ce priveste Cupa Romaniei, fostul antrenor a fost la doar un pas de cel mai bun reper din istorie, prezenta in semifinale, Iasul fiind oprit din drum de un arbitraj tendentios in celebrul "sfert" cu Rapidul, derulat la Focsani, la sfirsitul anului 2005.

Raminind la cifre, Popa poate avea serioase motive de mindrie daca priveste in istoria de 64 de ani a Politehnicii, el instalindu-se pe un podium select. Aradeanul se claseaza pe locul II atit in ceea ce priveste longevitatea mandatului (circa patru ani si trei luni, o rara avis in perioadele agitate de astazi) cit si al numarului de meciuri la cirma echipei (138), fiind depasit la aceste capitole doar de un monstru sacru al fotbalului romanesc, regretatul Ilie Oana, ce a pastorit Politehnica in 153 de meciuri, din vara lui 1973 pina in ianuarie 1978. Popa l-a depasit la capitolele amintite pe antrenorul local care a scris cel mai apasat in cartea clubului, Leonida Antohi, care, in prima liga, a avut un mandat de trei ani si jumatate la Poli, dupa plecarea lui Oana la Craiova, plus inca 18 jocuri in sezonul 1995-1996, in total 137 de partide. Ca o paranteza, Antohi a fost depasit cu un joc de Popa datorita faptului ca mandatul actualului presedinte al CS Politehnica dupa prima promovare post-decembrista a Iasului a avut un scurt-circuit de o etapa, Silviu Stanescu fiind seful bancii tehnice iesene la un meci disputat la Craiova.

2. Supravietuire cu bani putini

In ziua de azi, performantele obtinute in orice domeniu sint judecate, in primul rind, in functie de efortul financiar. Din acest punct de vedere, Popa sta bine la capitolul calitate-pret. Conducind o echipa saraca, antrenorul a reusit sa indeplineasca, an de an, obiectivul de o viata in istoria gruparii din Copou, participarea in Liga I. In mandatul lui Popa, Poli a avut, in mod constant, unul dintre cele mai mici bugete din prima liga, mult sub echipe care si-au facut un titlu de glorie din acest lucru, cel mai bun exemplu fiind Otelul Galati. Mai mult, clubul iesean a fost in mod repetat la un pas de colaps, intirizerile platilor fiind un obicei frecvent, lucru care, de exemplu, a dus Iasul la citiva milimetri de neobtinerea licentei de club profesionist pentru sezonul in curs!

Firesc intr-un asemenea cadru, Poli a cheltuit putin pentru transferuri, singurele achizitii in euro din sase cifre (cu prefix 1) aparind in cazul slovenilor Bersnjak si Pecnik, precum si in momentul in care Ilie a revenit defintiv de la Timisoara. In cazul ultimului, este o discutie separata deoarece plata a fost conjugata cu suma imensa platita de banateni la cumpararea ieseanului precum si cu imprumutul lui Andrei Cristea din returul trecut. Si din punct de vedere al cheltuieilor facute de club cu Popa, lucrurile sint OK, mai ales in primii ani, cind, cu contracte de circa 70 000 de euro anual, antrenorul era in subsolul platilor facute la Liga I. Doar in aceasta vara Popa a urcat spre mijlocul clasamentului la acest capitol, cu cei 150 000 de euro pe care trebuia sa-i incaseze stagional. Mai trebuie precizat faptul ca, nefiind o mina larga (ba din contra!), si neavind resurse materiale deosebite dupa o cariera modesta ca jucator, fostul antrenor nu a ezitat sa-si premieze jucatorii sau sa renunte la diferite sume de bani pe care le avea de incasat de la club.

3. Moralitate: doar discutii

Un alt aspect important este modul in care au fost obtinute rezultatele sportive. O bila alba a reprezentat faptul ca Iasul nu a beneficiat, daca privim lucrurile global, de avantaje de nicaieri. Nici de la arbitri, nici de la vreun "tatic" plasat pe la centru, nici de la vreo echipa importanta. Mai mult, cam la toate capitolele amintite, Iasul a fost sub media Ligii I. In plus, despre Poli nu s-au auzit implicatii legate de celebrele reciprocitati. Totusi, in ultimii patru ani, deasupra echipei iesene au plutit citeva semne de intrebare cum au fost: premierile indirecte despre care s-a vorbit ca au venit dinspre Steaua ori CFR, lucruri care nu au implicat insa neapararea corecta a sanselor, remiza de salon cu Dinamo, din Copou, din 2007, rezultat care a avantajat ambele echipe, ori modul in care s-a cistigat la Pitesti, in 2006, patronul argesenilor, Cornel Penescu, insinuind ca antrenorul Iasului ar fi adormit vigilenta gazdelor, cu o promisiune de non-combat; speculatii pe tema amintita au mai fost lansate si dupa unele esecuri, cum ar fi cel de la Pitesti, din 2005, ori cel cu Farul, din Copou, din 2007. S-a vorbit mult si despre dependenta de Dinamo, insa remiza din "Groapa", din 2005-2006, semnata chiar de golul finului lui Gigi Netoiu, Daniel Rednic, intr-un moment in care "ciinii" aveau doar doua puncte avans fata de Steaua, poate fi argumentul lipsei unui tratat ferm de vasalitate. Tragind linie, fara a fi decupata din soare, Poli a ramas, ca imagine, una dintre cele mai curate echipe din fotbalul intern in perioada Popa, chiar daca nu numai antrenorul a fost raspunzator de gestionarea tuturor meciurilor.

4. Lansari de jucatori: zero

Principala bila neagra care apare in era Popa este nelansarea vreunui jucator tinar ori, cu exceptia lui Ilie (vindut la un pret incredibil, 432 000 $) si, pina la un moment, a lui Bilba ori Branet, cresterea importanta a cotei vreunui component al lotului. Alibiurile stau, pina la un punct, in picioare. Cel mai important este faptul ca jucatorii crescuti in propria pepiniera nu au explodat nici atunci cind au fost imprumutati la echipe de liga a doua. Apoi, lipsa scouterilor ori a unor colaborari serioase pe tema implanturilor au facut ca responsabilitatea transferurilor sa cada si pe umerii lui Popa. Fara a avea bani seriosi pentru investitii antrenorul a adus, in primul rind, jucatori ieftini, cu care mai lucrase. Si, cum lucrase la echipe mici, nu avea cum sa aduca fotbalisti de mare calibru! Din punct de vedere personal, a obtinut un dublu avantaj: autoritate totala la nivelul vestiarului si protejarea echipei de multe dintre "ingerintele externe" ce pot sa apara inaintea unor meciuri importante. Asa a rezultat o Politehnica ce nu a jucat spectaculos, insa s-a prezentat, mai mereu, devotata, artagoasa, Iasul devenind prototipul echipei mici si incomode. Mergind pe linia amintita, antrenorul a si riscat mult, esecul unor tranzactii, fie ele si ieftine, cum a fost cazul lui Ciubancan, atragind semne de intrebare asupra intereselor ascunse ale antrenorului. La "plusuri" ar mai putea aparea reusita echilibrarii unor jucatori care, sub comanda lui Popa, si-au relansat carierele ce pareau a fi ajunse in puncte moarte, asa cum au fost cazurile lui Onut, Ciobanu sau Andrei Cristea.

5. Imagine in alb si negru

Intr-un club cu multe lacune organizatorice si cu deficiente serioase la capitolul "imagine", Popa si-a asumat rolul de a fi vectorul cu care Iasul iesea in tara. Chiar daca sarea uneori calul, a devenit un personaj popular, picant, vinat de aproape toata presa. Efectele benefice s-au translat si asupra imaginii lui, Popa devenind dintr-un antrenor zonal, asa cum era cunoscut pina la sosirea la Iasi, intr-unul cu anvergura nationala, dar si asupra Iasului, care a fost una din putinele echipe "mici" mediatizata. Pedalind insa prea mult pe doua teme, glumele si saracia, Popa a cunoscut si reversul medaliei. Pasiunea dusa pina la extrem pentru meserie ori pregatirea minutioasa a antrenamentelor (antrenorul se implica pina si in refacerea gazonului!) si jocurilor au devenit nestiute de o tara care-l vedea pe Popa doar ca pe un "pontos", multi alti oameni ajungind sa se sature de "saracii" de la Iasi. Un alt aspect la care a pacatuit fostul antrenor a fost diplomatia, luarile de cuvint transante aducindu-i si multi simpatizanti, dar si multi dusmani. Pe aceleasi coordonate se inscriu si alte gesturi ale lui Popa, cel mai condamnat de opinia publica fiind implicarea in campania electorala de anul trecut, cind afisarea alaturi de Gheorghe Nichita a provocat doua reactii in complexa societate ieseana: capitalizarea electorala a primarului si ciuntirea imaginii aradeanului. Care a platit scump aceasta implicare, multi uitind atunci lucrurile bune facute de Popa, ba chiar si atasamentul acestuia fata de Iasi, probat si in vara, cind a dat cu piciorul unei oferte fabuloase pe care o avea de la Vaslui.

Concluzii: Intre plus si minus

Cu victoria de senzatie din Ghencea si esecul cu 0-6 la National inregistrate in 2004, cu "sfertul" de Cupa din 2005 si esecul crunt din Copou, 1-4 cu Rapidul, in acelasi sezon, cu locul V ocupat la jumatatea turului in stagiunea 2006-2007 si cea mai categorica victorie reusita in deplasare in istoria clubului (4-0 la Piatra Neamt) dar si cu seriile de sapte si, apoi, sase jocuri fara victorie din turul, respectiv returul acelui sezon, cu ultimele doua tururi slabe dar si cu returul de senzatie de anul trecut, cu victorii in fata Stelei si Clujului, cu bune, cu rele, Ionut Popa, care, in 2005 a fost unul dintre cei mai iubiti oameni din Iasi, va ramine in cartea de istorie a Politehnicii.

Publicitate și alte recomandări video