Risc maxim

In 1995, un sondaj facut in Iasi reliefa faptul ca un procentaj covirsitor al locuitorilor orasului, peste 80% (!), dorea finantarea echipei de fotbal de la bugetul local. Primarul de atunci, Constantin Simirad, a citit cifrele, a facut o baie de multime, dupa cistigarea de catre Politehnica a barajului de promovare in Divizia A, cind aproximativ 10 000 de oameni au umplut Piata Unirii, insa a mers pe aceeasi linie opaca pe care a avut-o permanent vizavi de sport. Nesustinind fotbalul, Simirad a sugrumat una dintre cele mai frumoase echipe ale Iasului, care a retrogradat dupa doar un an si, apoi, s-a dezintegrat. Mai mult, cu cel care acum conduce Consiliul Judetean punind la colt fotbalul, Poli a ajuns in situatia dramatica de a aluneca pina in esalonul trei, cu 18 puncte penalizare (!), in 2001 clubul fiind nevoit sa fuzioneze cu FC Unirea 2 000 pentru a se salva.

Preluarea postului de primar al Iasului de catre Gheorghe Nichita a schimbat radical datele problemei. Fiind unul dintre copii favoriti ai lui Nichita, Politehnica a fost luata la piept de Primarie, "mingiierile" de la bugetul local generind promovarea din 2004 in Liga I si prezenta, timp de sase sezoane, in elita. Managementul defectuos al apropiatilor primarului a dus insa la cruda nota de plata taiata in 2010: FC Politehnica nu numai ca a retrogradat ci si s-a desfiintat, o traditie de 65 de ani fiind aruncata la cos in citeva luni. Situatia a crescut sensibil numarul celor care, alimentati si de opozanti politici ai lui Nichita – care, la rindul sau, exploatase la maximum capitalul obtinut de pe urma fotbalului si in campania electorala din 2004, cind echipa a promovat, si in cea din 2008 (va amintiti de vizitele primarului prin cartiere alaturi de popularul antrenor Ionut Popa?) – sa conteste sustinerea echipei de la bugetul local. Nichita a facut doar un pas inapoi. A luat la piept controversata solutie pe care s-a mers pentru continuarea activitatii fotbalistice la Iasi, CSMU Politehnica, insa a diminuat bugetul alocat fotbalului.

Constient ca doar o noua promovare in elita poate sa mai stearga din amaraciunea ultimului an si sa diminueze corul contestatarilor pe tema tratata, primarul a cerut imperios atacarea promovarii in sezonul 2011-2012. Solutia girata de Nichita pentru atacarea obiectivului este insa extrem de riscanta. Darea clubului pe mina unui manager cu zero experienta, Leontin Grozavu neconducind vreun club de seniori pina acum, si a unui antrenor, Marius Baciu, care a antrenat in Liga a II-a mai mult in vacante decit in campionat, este privita, firesc, cu mare neincredere de catre ieseni, care nu gasesc explicatii logice la mai multe intrebari, intre care si cea referitoare la usurinta cu care Grozavu a renuntat la antrenorul Adrian Falub.

Pericolul este mai mare decit pare la prima vedere. O campanie de promovare ratata nu ar genera doar dezamagiri sportive ci, foarte important, o presiune si mai mare vizavi de finantarea fotbalului de la bugetul local, chiar daca aceasta politica este aplicata, pe alocuri la o scara mult mai mare  si este apreciata in foarte multe orase si judete din tara. Iar daca Nichita nu va mai suporta presiunea iar diminuarea alocatiilor de la bugetul local va merge in continuare, amintind si ca nici un agent economic serios nu se arata dispus sa investeasca in sportul local, subfinantarea nu va putea genera decit alunecarea dinspre mediocritatea actuala spre submediocritate sau chiar mai jos.