Sunati alarma!

Daca fotbalul ar copia modelul politic si ar masura periodic nivelul popularitatii personajelor implicate in fenomen, Ionut Popa ar fi, cu siguranta, personalitatea cu cea mai spectaculoasa crestere de procente in ultimele luni.

Contestat anul trecut de multa lume, la un pas chiar de a fi concediat, antrenorul Politehnicii a (re)devenit idolul Copoului, modul in care echipa ieseana ruleaza in 2008 si victoriile obtinute in fata echipelor ce se contureaza a fi reprezentantele Romaniei in editia viitoare a Ligii Campionilor, CFR Cluj si Steaua, revigorindu-i puternic capitalul de simpatie.

Ca toata lumea, Popa nu e perfect iar efuziunea fata de antrenor nu are cum sa fie generala. Trecind peste cei care-l contesta doar din invidie, exista si detractori care-si sustin opiniile, cu argumente diverse. Unii sustin ca in discursul lui Popa nu au ce cauta referirile politice si sprijinul neconditionat fata de primarul Nichita, altii contesta nepromovarea filonului fotbalistic local, unora nu le place stilul "italian" al antrenorului, altora – tinguielile perpetue legate de bani sau accidentari ori amenintarile cu plecarea din Iasi.

Sustinatorii lui Popa au insa ca blindaj raportul determinant in orice sector, pret-calitate, senzatia ca Poli a obtinut rezultate peste conditiile existente in Copou fiind impartasita pe scara larga.

Meritul antrenorului este cu atit mai mare cu cit rolul sau la club depaseste cu mult fisa postului. Popa nu se implica doar in aspectele pur fotbalistice, vizibile (pregatirea, tactica, etc.) sau mai putin vizibile (tinerea echipei in friu ori capacitarea acesteia), pe care actualmente le gestioneaza foarte bine de vreme ce obtine puncte in ciuda faptului ca materia prima avuta la dispozitie nu este de cea mai buna calitate (absenta unui mijlocas dreapta de meserie e doar un exemplu) ori reuseste sa domine un vestiar in care seful acestuia, Ciobanu, si vedeta Bilba, au devenit rezerve. Popa a reusit si in problemele care nu intrau strict in competenta sa.

Nu mai aducem aminte de coagularea energiilor pentru urnirea lucrurilor legate de infrastructura ci punctam doar transferurile iernii (Iasul e unul dintre putinele cluburi din Liga I in care antrenorul a generat aproape suta la suta campania din aceasta iarna) ori promovarea imaginii clubului, tehnicianul fiind singurul om din Iasi care face ca despre Politehnica sa se vorbeasca la nivel national.

Tragind linie, Popa reuseste acum sa fie factorul determinant al tuturor celor trei echipe (cea care joaca, cea care nu joaca si cea din spatele echipei) despre care Mourinho spunea ca trebuie sa functioneze pentru ca un club sa aiba rezultate.

De aceea, noua amenintare a antrenorului cu plecarea ar trebui sa fie un semnal de alarma la un club la care "echipa din spatele echipei" este mult sub pretentiile Ligii I.

"Virful", Consiliul de Administratie, s-a remarcat, in ultimii ani, fie prin absenta fie prin promisiuni neonorate, presedintele executiv nu intelege, printre altele, importanta lobby-ului si nu reuseste sa-si depaseasca platitudinea discursului sau a orientarii (ultimul exemplu, amenda de la Buzau, a ramas la 30 000 de lei, adica dubla fata de penalizarea dictata mult mai culpabilelor gazde, datorita nedepunerii unui banal apel), iar "baza" are dificultati majore de a rezolva pina si lucruri simple cum ar fi lansarea la timp a unor tricouri personalizate cu Andrei Cristea, ori ale produselor clubului, calendarul pe acest an, de pilda, aparind in luna martie!

In aceste conditii, strategia organizatorica pe termen mediu a Politehnicii (daca exista asa ceva!), ar trebui sa aiba in vedere doua solutii in ipoteza in care Ionut Popa va pleca in luna mai din Copou: fie reorganizarea clubului din temelii, fie aducerea unui antrenor pe calapodul actualului, capabil sa acopere o plaja larga de probleme, pe linga cele pur sport.