Vamos en Argentina!

La Buenos Aires, fiecare sport are o catedrala

Vazut de sus, Buenos Aires se distinge nu doar prin imensitate (cu o populatie de circa 13 milioane de locuitori, capitala argentiniana reprezinta a treia metropola sud-americana). Ochiul ziaristului sportiv remarca rapid multitudinea de stadioane, baze sportive, autodromuri, impresionanta infrastructura specializata ce sta la baza unor performante sportive de exceptie. si daca, in copilarie, visam cu ochii deschisi la ploaia de papellitos de pe „El Monumental River  Plata", stadionul pe care s-a jucat, printre multe alte meciuri, finala Campionatului Mondial de fotbal din 1978, drumurile ma poarta acum spre Parque Roca, noul templu al tenisului argentinian.

Pe numele sau complet  „Estadio Mary Terran de Weiss", arena din parcul Roca este amplasata in partea de sud-vest a capitalei argentiniene, in suburbia Villa Soldati. Stadionul, inaugurat in anul 2006, cu prilejul semifinalei de Cupa Davis Argentina-Australia 5-0, are o capacitate de 14 510 spectatori, este destinat in primul rind partidelor de tenis, dar poate gazdui si meciuri de volei sau spectacole. Costul constructiei nu a depasit 4 milioane de dolari, surprinzator de putin pentru standardele romanesti. De la inaugurare si pina azi, echipa de Cupa Davis a Argentinei a jucat de sase ori pe acest stadion, cistigind toate partidele: 5-0 cu Australia, 5-0 cu Suedia (in 2006), 4-1 cu Marea Britanie, 4-1 cu Suedia, 3-2 cu Rusia (in 2008), 5-0 cu Olanda (in 2009). Bilant impresionant, infricosator pentru adversari, la care a contribuit nu doar forta jucatorilor, ci si atmosfera formidabila pe care publicul argentinian o creeaza in tribune. Victor Hanescu a fost, dealtfel, prevenit de alti jucatori din circuit care au avut „placerea" sa infrunte Argentina pe zgura de pe Estadio Mary Terran, ca atmosfera din aceasta arena nu are nimic de-a face cu atmosfera obisnuita, de fair-play, care guverneaza partidele de tenis. Chiar si cele din Cupa Davis…

Marti, de la ora 11,00 (ora Argentinei, 16:00 la Bucuresti) chiar la stadion, urmeaza sa aiba loc conferinta oficiala de presa a celor doua echipe, urmata de obisnuitele sesiuni de antrenamente. Tragerea la sorti este programata joi, tot de la ora 11:00, in Cladirea Guvernamentala din Buenos Aires. Dupa care vineri dimineata, 14000 de tifosi infierbintati, dornici sa-si vada compatriotii triumfind (Argentina nu a jucat anul trecut nici un meci acasa!) vor face, cu siguranta, sa vibreze la propriu zidurile arenei pe care Argentina nu a cunoscut infringerea. Sau, mai bine spus, "nu a cunoscut inca infringerea

Cine este Modesto "Tito" Vazquez?

Lumea tenisului stie ca, in Cupa Davis, rolul capitanului nejucator poate fi adesea determinant, atit pentru alegerea echipei, pentru stabilirea tacticii cit si, mai ales, pentru motivarea jucatorilor pe parcursul desfasurarii meciurilor. La noi, performantele cuplului Tiriac-Nastase au fost catalizate de prezenta in scaunul de linga teren a lui Stefan Georgescu, iar ispravile mai recente ale lui Andrei Pavel sau Victor Hanescu s-au asociat cu rotatia la comanda a lui Florin Segarceanu si Adrian Marcu. Pe plan mondial, ramin pilduitoare prestatiile in aceasta postura ale unui Patrick McEnroe, Guy Forget sau Mats Vilander, ca sa nu mai vorbim de Samil Tarpisev, omul de fier care tine Rusia, de ani buni, in elita tenisului masculin mondial. Tocmai de aceea pare surprinzatoare prezenta in postura de capitan nejucator al Argentinei (tara pentru care, de exemplu, celebrul Guillermo Villas a jucat 81 de meciuri in 14 ani !) a lui Modesto „Tito" Vazquez, un nume necunoscut iubitorilor de tenis de la noi.

Nascut la 1 ianuarie 1949, in Spania, actualul capitan nejucator a fost campion al Argentinei la toate categoriile de virsta intre 10 si 18 ani. A fost selectionat in echipa de Cupa Davis a tarii sale in 1966, 1968 si 1970, disputind doar patru meciuri in doua intilniri internationale, cu Chile si Venezuela. In 1975 a ajuns pe locul 83 a clasamentului mondial, cea mai buna pozitie pe care a ocupat-o la simplu. A jucat si impotriva lui Ilie Nastase, la Los Angeles, in anul 1975, pierzind in doua seturi. Dupa o prematura retragere din cariera de jucator (in 1977, la 28 de ani), s-a „inrolat" in armata de antrenori ai AAT (Asociatia Argentiniana de Tenis), veritabila uzina de jucatori si jucatoare profesioniste, contribuind la aparitia si afirmarea unor nume precum Javier Frana, Martin Jaite sau Gabriella Sabatini. Intre anii 1997 si 1999 a fost directorul scolii nationale de tenis din cadrul AAT, dupa care, timp de 7 ani, a fost angajat de catre LTA (Lawn Tennis Association – Federatia Britanica de Tenis). Este capitan nejucator al echipei argentiniene de Cupa Davis din anul 2008, ocupind in acelasi timp si pozitia de Director de dezvoltare al Asociatiei Argentiniene de tenis. Filozofia lui despre acest sport este pilduitoare: „Tenismenii trebuie sa fie profesionisti de la virsta de 10 ani. Inca de atunci, tinerii trebuie sa faca toate eforturile necesare, cu sprijinul antrenorilor si a Federatiei, pentru a fi pregatiti, la virsta maturitatii, sa-si reprezinte tara in Cupa Davis sau in Fed Cup."  Cuvinte simple, frizind banalitatea, dar a caror consecventa punere in practica a facut din Argentina una dintre cele mai puternice natiuni din tenisul mondial.