Iaşii „consumului” cultural

joi, 09 aprilie 2015, 01:50
1 MIN
 Iaşii „consumului” cultural

Contextul cultural românesc (datele comparative) relevă faptul că ieşenii citesc mai mult decât ceilalţi conaţionali, merg mai des la operă, teatru, cinema şi biblioteci. Dar dacă „barometrului naţional”, înseamnă şi ruralul, Însurăţeii, Pogoanele sau Hârlăul, care nu sunt depozitarele unor astfel de instituţii, e cazul să ne punem pe „consumat” cultură, dragi ieşeni.

Din punctul meu de vedere, Trei Ierarhi, Golia, Sfântul Sava, Bărboi, Cetăţuia, vechea Mitropolie, Galata sau Frumoasa sunt geometriile arhitecturale cele mai valoroase ale Iaşilor. Ordinea este aleatorie, iar faptul că sunt în exclusivitate repere arhitecturale ecleziastice vine în sprijinul ideii că forţa culturală a oraşului nostru se bazează în bună măsură pe spiritualitatea ortodoxă. Unele dintre aceste obiective sunt situri marcante ale peisajului urban ieşean, altele, ascunse de mai noile realizări arhitectonice (cel mai adesea neinspirate!), sunt doar repere importante ale vieţii deopotrivă culturale şi spirituale ale oraşului nostru.

Am început articolul pe care vi-l propun astăzi cu această enumerare, deoarece una dintre întrebările cu care debutează „Studiul de consum cultural la Iaşi 2015, realizat de către Fundaţia Axis în perioada 27 februarie – 1 martie 2015 (iată şi link-ul: http://ro.scribd.com/doc/261119373/Studiul-de-consum-cultural-la-Ia%C8%99i-2015), pe care l-am lecturat luni seară, a fost: „Care este cel mai reprezentativ simbol cultural al municipiului Iaşi?”. Clădirea modernă, prin perioada apariţiei sale în profilul urban ieşean, cea a Palatului Culturii este percepută ca fiind imaginea iconică a Iaşilor. În ciuda preferinţelor mele, mă alătur celor peste 59% dintre respondenţii care consideră că imaginea reprezentativă a Iaşilor e Palatul Culturii. Este cea mai uşor recognoscibilă clădire a Iaşilor şi una dintre cele mai cunoscute din România. În sprijinul acestei afirmaţii, doresc să menţionez faptul că acum câţiva ani am realizat un chestionar elementar, cu o singură întrebare, care viza recunoaşterea unor profile înnegrite ale unor clădiri reprezentative ale oraşelor României. Printre acestea se numărau clădirea Ateneului, Palatul CEC, Casa Poporului, Palatul Peleş, Teatrul Naţional din Cluj, Biserica Neagră, Catedrala Ortodoxă din Timişoara, Cazinoul din Constanţa etc. Cele mai multe răspunsuri corecte au primit Palatul Culturii şi Peleşul. Să fie rodul unei supra-expuneri a acestei clădiri pe diverse suporturi vizuale!? Oricum, este o clădire monumentală, cu geometrii clare, ce rămân întipărite în mintea oricărui privitor. Încă vizibilă dinspre intrarea vestică a Iaşilor, printre „sforţările” verticale ale noii arhitecturi ieşene, cred că e necesară conservarea perspectivei acestei clădiri. Dacă nu din respect pentru profilul urban actual, măcar din respect pentru vizitatorii oraşului nostru, care caută, mai întâi de toate, clădirea emblematică a oraşului, cea pe care o pot recunoaşte din fotografii.

Lecturarea acestui material mi-a alimentat o nedumerire. Cât contează peisajul urban în ecuaţia Iaşi Capitală culturală europeană 2021? Pentru admiratorii arhitecturii vechi, oraşul actual nu oferă satisfacţii depline. Schimonosit din punct de vedere urbanistic de cel de-al doilea război mondial, dar mai ales de ceea ce a urmat după, oraşul nostru este depozitarul unei puternice contradicţii între peisajul urban mediocru şi aspiraţiile sale culturale. Deşi contradicţia nu se regăseşte explicit în studiu, răspunsurile celor chestionaţi la întrebarea: „Ce trebuie să facă Primăria în vederea competiţiei…?” sau punctele slabe identificate de respondenţi fac trimitere clară către această chestiune.

Cotidienele ieşene de marţi, 8 aprilie, afirmau ba că e jale cu cultura în Iaşi, ba că ieşenii ajung mai des la mall decât la teatru. În ciuda răspunsurilor care au provocat panică printre jurnalişti (77% dintre ieşeni nu au fost niciodată în ultimul an la un spectacol de operă, 52% n-au văzut în ultimul an un spectacol de teatru sau doar 6,5 dintre ieşeni ascultă muzică de operă sau simfonică), dracul nu e chiar atât de negru. Există o lege a minimului efort de la care ieşenii, ca şi clujenii, timişorenii, craiovenii ori bucureştenii nu se abat. Fac această afirmaţie în ciuda faptului că nu am accesat anchetele ale „consumului” cultural al acestor oraşe. Iată cum s-ar putea traduce în plan cultural această lege: există mai mulţi ascultători de muzică facilă, decât de muzică considerată a fi a elitelor. Şi aici intervine impostura unei bune părţi a celor ce au completat chestionarul cu pricina. În fondul sonor al Iaşilor e mai prezentă maneaua, decât opera, muzica simfonică, rock-ul, jazz-ul, blues-ul, sau chiar muzica populară, genuri muzicale la care respondenţii au bifat mai mult, decât în cazul manelelor. E posibil să nu fi înţeles cei chestionaţi ce e maneaua, sau urechile mele să nu fie suficient de antrenate în a depista limita din ce în ce mai fragilă dintre manea şi muzica dance sau populară românească, ce umple văzduhul oraşelor noastre în sezonul cald, atunci când locuitorii apartamentelor sau şoferii încinşi împărtăşesc cu noi piesele lor favorite.

O reală nedumerire am avut la întrebarea „De câte ori aţi fost la supermarket în ultimele 12 luni”, pe care o consider gratuită. Sunt convins că participanţii la anchetă au minţit! Percepţia creată a fost una negativă vis-a-vis de vizitele, dacă nu cotidiene, cu siguranţă săptămânale, la magazinele ce fac parte din această categorie, mai ales că întrebarea se regăseşte într-un calup ce vizează barurile, Pallas Mall şi alte destinaţii pe care nimeni nu le consideră a fi culturale în sensul clasic al cuvântului. Nimic cool, nimic şic într-o astfel de „vizită”, care nu creează dependenţe frivole. Mergem la supermarket să cumpărăm cele necesare sistemului digestiv sau igienei corporale, mai ales că avem avantajul de a le achiziţiona pe toate din acelaşi loc.

Am să închei într-o manieră mai optimistă. Contextul cultural românesc (datele comparative) relevă faptul că ieşenii citesc mai mult decât ceilalţi conaţionali, merg mai des la operă, teatru, cinema şi biblioteci. Dar dacă „barometrului naţional”, înseamnă şi ruralul, Însurăţeii, Pogoanele sau Hârlăul, care nu sunt depozitarele unor astfel de instituţii, e cazul să ne punem pe „consumat” cultură, dragi ieşeni.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii