INTERVIURI ZDI: Ce spun cei şapte profesori care vor să conducă UMF

3. V-aţi lăsa operat de studenţii pe care i-aţi primit până în prezent pe liniile de studiu cu plata în valută?

4. Cum intenţionaţi să opriţi rabatul de la calitate, prezent în mai toate universităţile, făcut în favoarea unui număr cât mai mare de studenţi pentru creşterea finanţării?

Răspunsurile candidaţilor, aşezate în funcţie de ordinea alfabetică a numelor profesorilor care s-au înscris în cursă:

Mihai Chiriţa

1. În primul rând aş solicita un audit financiar extern, aş reduce cheltuielile (vezi punctul 38 şi 39 din Programul Managerial) pentru a face investiţii, aş dota laboratoarele atât în scop didactic, dar şi de cercetare, aş demara un program de microproducţie axat pe facultăţile de Farmacie şi Bioinginerie Medicală.

2. Aş fi aplicat articolul 52 din Codul Muncii până când organele de drept ar fi dat verdictul.

3. Nu se pot face generalizări pe această temă.

4. În primul rând, aş renunţa la normarea excesivă a cadrelor didactice. Aş motiva personalul academic pentru editarea de carte universitară, aş urmări menţinerea unor norme de evaluare anuală reală, nerestrictivă, aş manifesta o procupare permanentă pentru adaptarea dinamică a obiectelor şi a programelor de studiu la noile cerinţe ale cunoaşterii. Aş sprijini introducerea de obiecte noi de studiu în funcţie de cerinţa de pe piaţa muncii, dar şi elaborarea de cursuri şi programe de studii mixte, având parteneri naţionali şi internaţionali.

Norina Forna

1. Din evaluările realizate în acest moment rezultă că universitatea noastră generează un excedent de trezorerie între 8-9 milioane de euro anual. Aşa cum am precizat şi în planul managerial, strategia mea presupune structurarea acţiunilor noastre financiare pe două paliere. Primul palier constă în a menţine şi a dezvolta capacitatea educaţională şi de cercetare prin alocarea în plus a unei cote din excedent de până la 30%, iar al doilea palier este rezervat investiţiilor strategice necesare universităţii, pentru care vom aloca aproximativ 70% din acest excedent. Adăugăm la acestea şi finanţarea prin contracte de cercetare cu accent pe cercetarea aplicată şi, desigur, prin proiecte europene.

2. În primul rând, din perspectivă instituţională, aş fi asigurat cadrul necesar de derulare a activităţilor Comisiei de Etică şi de Disciplină care ar fi aplicat măsuri în concordanţă cu Regulamentele parte a Cartei Universitare. În al doilea rând, consider că un rector trebuie să asigure un cadru propice de desfăşurare a activităţilor academice în care să se pună accentul pe măsuri de prevenire prin aplicarea de proceduri de asigurare a calităţii activităţii academice. Conform metodologiei ARACIS, în mandatul meu voi susţine o îmbunătăţire permanentă a regulamentelor şi codurilor universitare care să permită o aplicare în termeni reali a măsurilor de combatere a unor asemenea comportamente.    

3. Consider că fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru calitatea educaţiei pe care a transmis-o propriilor studenţi. În ceea ce mă priveşte, nu aş avea nicio emoţie în a fi tratată de către vreun fost student străin care a trecut prin „furcile caudine“ ale facultăţii pe care o conduc. Sunt cunoscută ca un cadru didactic exigent, unii mă consideră chiar foarte exigent, când vine vorba de calitatea educaţiei. 

4. În opinia mea, rabatul de la calitate în favoarea cantităţii, în orice domeniu de activitate, este eroare majoră şi uneori fatală. Înseamnă a-ţi sacrifica viitorul de dragul unor beneficii de moment. Din nefericire, cel puţin în ultimii ani, şi universitatea noastră a cunoscut acest fenomen, mare parte din „realizările“ financiare pe care vechea conducere a UMF le raportează fiind rodul acestei politici. Spre exemplu, UMF a atins deja maximul posibil la numărul de studenţi străini înmatriculaţi la secţia de învăţământ în limba română, înregistrând în schimb o scădere, în ultimii trei ani, la capitolul venituri obţinute din cercetarea ştiinţifică. Ca viitor rector, dacă voi fi aleasă, mă voi concentra exact pe această modalitate de a creşte veniturile universităţii: a cercetării, în special a cercetării aplicate. Mulţi încă văd în cercetare mai degrabă o risipă de resurse, eu văd o mare oportunitate. De aceea am şi lansat recent ideea de a înfiinţa la Iaşi un Pol de Competitivitate în Industria Medicală, un proiect major în care UMF ar urma să aibă rolul central şi în care cercetarea aplicată va deveni cea mai importantă sursă de venituri pentru universitate. 

Ştefan Georgescu

1. Veniturile Universităţii pot creşte prin mai multe strategii: continuarea politicii de atragere a studenţilor cu cont valutar. Actuala abordare este totuşi limitată fiind o creştere cantitativă. Propun trecerea cât mai rapidă la o creştere calitativă. Ca să mă fac înţeles, dau un exemplu simplu: azi avem 300 studenţi cu o taxă de 100 euro şi propun să trecem, progresiv, către 100 studenţi cu o taxă de 300 euro. Dezvoltarea bazei materiale, a cercetării ştiinţifice şi accesarea de proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale bine finanţate şi pe termene mai scurte. Oferirea unor servicii medicale de mare performanţă. Strategia cheltuielilor universităţii trebuie să fie prioritizată pe: creşterea veniturilor cadrelor didactice, îmbunătăţirea condiţiilor de studiu şi viaţă ale studenţilor, inclusiv campusuri universitare noi, dezvoltarea bazei didactice şi de cercetare a universităţii

2. Cea mai sănătoasă strategie a conducerii universităţii este prevenţia „abaterilor“. Aceasta presupune regulamente clare şi o comunicare deschisă şi permanentă cu toţi membrii comunităţii academice, care să permită identificarea derapajelor şi corectarea lor. Când acestea continuă, se impune aplicarea legii.

3. În curricula universitară este obligatoriu ca toţi studenţii să capete abilităţi pentru a efectua tehnici medico-chirurgicale de bază, şi nu intervenţii chirurgicale.

4. Este evident că nu este posibilă o creştere cantitativă nelimitată. Dacă ne dorim creşterea veniturilor pe această activitate, este clar că se impune şi creşterea calităţii pregătirii studenţilor. Un nivel tot mai înalt al valorii profesionale şi, prin aceasta, o creştere a prestigiului Universităţii. Astfel încât tot mai mulţi candidaţi să o acceseze, crescând şansele unei selecţii riguroase şi o creştere a taxelor şcolare.

Luminiţa Smaranda Iancu

1. Ca rector al acestei universităţi, aş face ce am făcut şi ca director al Institutului de Sănătate Publică, din 1999 până în prezent: impunerea disciplinei financiare, dublate de o repartizare echitabilă a fondurilor. Îmi propun investiţii în actul didactic (ştiut fiind că atât studenţii, cât şi cadrele didactice procură adesea, pe propria cheltuială, reactivi şi materiale pentru activităţi practice) şi în cercetare (prin creşterea numărului de granturi interne şi prin iniţierea unei competiţii similare şi pentru doctoranzi). Aş accede fonduri extrabugetare (aşa cum am făcut-o şi la ISP, prin proiectul POS-CCE, în valoare de 2,5 milioane de euro, prin care am reabilitat 70% din institut şi am adus echipamente de aproximativ 1 milion de euro). 

2. Nu aş fi anunţat din prima zi, prin intermediul mass-media, fără a-l consulta şi pe preşedintele Comisiei de Etică (CE) a UMF, că, citez: „…studenţii care au oferit mită pentru a promova examenele riscă să fie exmatriculaţi, o decizie în acest sens urmând a fi luată de către Comisia de Etică a instituţiei.“ (sursa: www.mediafax.ro/social). Deşi, iniţial, membrii CE au fost puşi în situaţia de a convoca aceşti studenţi la o întrevedere, ulterior, am considerat că nu avem dreptul să interferăm cu actul de justiţie. Deci, ca preşedinte al CE, chiar am făcut ceva. 

3. Da, deoarece 20-30% dintre ei sunt studenţi foarte buni. Întrebarea care ar trebui să ne dea frisoane este: de câţi dintre toţi studenţii ne-am lăsa operaţi, având în vedere că ierarhizarea lor valorică este sever viciată, prin „umflarea“ notelor ca urmare a unui trafic de influenţă, care, cel puţin la anumite grade de intensitate, este considerat în mod tradiţional, dar profund nociv, tolerabil. Şi aceasta nu este doar o întrebare retorică, unii dintre ei sunt chiar cei care, peste zece ani, ne vor opera! În 2012, ziarul dumneavoastră mă cataloga drept „cel mai sever profesor de la Medicină“. Este o exagerare, dar îmi asum totuşi această caracterizare, considerând aserţiunea ca pe o confirmare a faptului că multe „lanţuri ale slăbiciunii“ s-au rupt cu ocazia examenului de Microbiologie.

4. Această balanţă este greu de echilibrat, dar nu imposibil. În acest sens, susţin: revizuirea criteriilor de selecţie pentru studenţii valutari, cu o grilă obiectivă, clară şi transparentă de evaluare a dosarelor, fără a excede cadrul legal; o securizare mai bună a documentaţiei acestei proceduri ar permite, în viitor, eliminarea tentativelor de fraudă; aceleaşi rigori vor fi aplicate şi pentru selecţia studenţilor nevalutari, masteranzi şi doctoranzi. Creşterea exigenţei la examen, fără a depăşi sfera obiectivităţii (consider că numărul de absolvenţi nu trebuie să fie neapărat egal cu al celor care au fost admişi). Ca şi până acum, principalele surse de venit vor fi proiectele din fonduri structurale şi cercetarea. De asemenea, susţin valorificarea expertizei laboratoarelor noastre, prin introducerea lor în circuitul serviciilor medicale plătite.

Radu Iliescu

1. Sursele de finanţare ale Universităţii trebuie să se diversifice, deplasând centrul de greutate de la finanţarea pentru educaţie către fonduri de cercetare private şi fonduri europene structurale pentru investiţii şi resurse umane. Atragerea de fonduri private pentru cercetare, care pot dubla veniturile curente ale universităţii, se va realiza prin organizarea Centrului de Cercetare Clinică care combină funcţiile de cercetare academică şi cercetare contractuală. Acesta va avea capacitatea să atragă fonduri direct de la marile companii farmaceutice, în detrimentul intermediarilor care operează curent pe piaţa studiilor clinice din România şi Estul Europei. Reţeaua Est-Europeană de Excelenţă în Cercetarea în Bolile Cronice (CHRONEX-RD), coordonată de UMF Iaşi şi de mine personal, din poziţia de Country Manager, combină resursele de personal şi infrastructură clinică ale universităţii şi Spitalelor Universitare afiliate UMF Iaşi, precum şi ale universităţilor şi spitalelor partenere naţionale şi regionale internaţionale (Moldova, Ucraina) printr-un proiect transfrontalier coordonat de UMF Iaşi. Avantajele competitive ale Centrului de Cercetare Clinică al UMF Iaşi sunt reprezentate de capacitatea de a organiza grupuri de cercetare multidisciplinară şi multicentrică, condiţie esenţială a validării rezultatelor din cercetarea clinică. 

2. Cred cu tărie că implementarea mecanismelor de prevenţie a corupţiei este esenţială. Dependenţa de organisme externe universităţii pentru detecţia şi corecţia acestor practici este ineficientă pe termen lung. Restructurarea procedurilor interne ale universităţii care să elimine posibilitatea actelor de corupţie, de exemplu prin reorganizarea modului de examinare a studenţilor, este soluţia sustenabilă. În cazul specific menţionat, dacă eram rector, aş fi aplicat Codul de Conduită Universitară, care ar fi fost elaborat şi asumat deja. Acesta ar fi specificat măsurile de luat, inclusiv încetarea permanentă a oricărei relaţii instituţionale cu cei implicaţi.

3. Cu siguranţă, de o parte din ei, da. Unii dintre ei practică deja medicina în instituţii medicale de prestigiu din Europa sau SUA. Pe de altă parte, nu aş avea încredere în absolvenţii care abia s-au descurcat să treacă examenele, mai ales datorită incapacităţii lor de a beneficia de educaţia medicală oferită. De aceea propun un nou regulament de admitere care să includă testarea directă a capacităţii cognitive a aplicanţilor internaţionali.

4. Scăderea numărului de studenţi pentru adecvarea la capacitatea universităţii este percepută ca o scădere implicită a veniturilor acesteia. Însă creşterea calităţii educaţiei, mai ales prin implicarea activă a universităţii în promovarea calităţii practicii clinice în Spitalele Universitare, poate permite creşterea progresivă a taxei de studii pentru formarea studenţilor. Împreună cu dezvoltarea serviciilor studenţeşti se va putea ajunge la o ofertă echilibrată între calitate şi preţ care să menţină, cel puţin, finanţarea din aceste surse. Universitatea trebuie să îşi asume rolul de lider economic şi social regional asigurând bazele clinice pentru formarea de calitate a studenţilor, promovând demersurile de construcţie pentru un nou Spital Universitar în Iaşi. 

Dragoş Pieptu

1. Trebuie să aplice un principiu din medicină: „primum non nocere“. Apoi să găsescă echilibrul între dezvoltarea instituţională – creşterea calităţii învăţământului – dezvoltarea infrastructurii – asigurarea sustenabilităţii trendului creşterilor salariale constante din ultimii 2 ani, fără mişcări bruşte. Financiar, Universitatea este angajată pe un făgaş bun, există premise de dezvoltare, planuri concrete. Nu acestea sunt problemele pe care viitorul rector va trebui să le rezolve în prima instanţă, ci criza nemeritată de credibilitate cu care ne confruntăm, comparativ cu celelalte două universităţi de medicină cu care suntem în competiţie la nivel naţional. Pe termen mediu, această criză poate genera probleme mai mari decât cele de ordin financiar. Pe de altă parte, dacă oricare dintre contracandidaţi obţine votul, va avea nevoie de minim şase luni în care să înveţe ce are de făcut. Întrebarea la care trebuie să mediteze comunitatea academică este: cine va conduce Universitatea în timpul acesta. Sunt mai multe variante de răspuns şi merită fiecare judecate.

2. În cazul meu, nu se pune problema la modul ipotetic. Am reacţionat clar şi ferm, fără echivoc, în momentul în care am găsit semne de fraudă. Nu voi tolera cu niciun chip o astfel de atitudine, indiferent din partea cui vine. Voi încuraja mecanismele care asigură respectul reciproc student-profesor şi voi descuraja ferm căile colaterale de promovare, la orice nivel. Am învăţat de la domul profesor Petrovanu că profesorul poate să dea orice de la el, numai o nota necuvenită nu, deoarece „nota nu este proprietatea profesorului cu care acesta poate să facă ce vrea“. Cred în rolul de reper moral şi model de viaţă al dascălului. 

3. Nu m-aş lăsa operat de ei, aşa cum nu m-aş lăsa operat de niciun student absolvent al niciunei universităţi din lume. Pentru că au dreptul să opereze doar cei care termină un rezidenţiat într-o specialitate. Dar, m-am lăsat operat de rezidenţii formaţi de mine, absolvenţi ai UMF Iaşi, care acum sunt medici specialişti în Iaşi (IRO şi Spitalul „Sf. Maria“), Piteşti, Strassbourg, Sydney, Launceston, în practică publică sau privată, şi pe care îi recomand cu toată căldura şi încrederea.

4. Trei măsuri, deja începute: creşterea treptată a exigenţei la admitere atât pentru români (introducerea celei de a doua materii, întrebări la prima vedere, eliminarea notei de la bac), cât şi pentru străini (grilă exigentă, prag minim, nivel B2 minim certificat la limba română în anul 3); crearea de condiţii mai bune de studiu (Centrul avansat de cercetare-dezvoltare în medicină experimentală; Centrul de abilităţi fundamentale, medicale şi chirurgicale pentru studenţi şi rezidenţi; Centrul de reabilitare medicală şi educaţie fizică; Centrul de limbi moderne; reabilitare clădiri Stomatologie infantilă şi Farmacie); creşterea exigenţei la examene pe parcurs (s-a fixat barem minim la scris şi oral). Apoi vor urma măsuri ce duc la scăderea treptată a numărului de studenţi până la jumătatea efectivului actual.

Viorel Scripcariu

1. Resursele financiare ale unei instituţii, oricare ar fi ea, au două funcţii majore: asigură stabilitate şi potenţial de dezvoltare. În acelaşi timp, trebuie să nu ne uităm menirea: suntem universitate, nu SRL. Prioritatea noastră nu poate fi profitul financiar, ci performanţa academică; profesorii nu sunt „angajaţii firmei“, ci parteneri în actul educaţional, iar studenţii nu sunt „clienţii firmei“, ci beneficiarii unui act educaţional. Conceptul meu de campanie, „Excelenţă prin Prosperitate“, tocmai asta face: defineşte Excelenţa ca scop şi Prosperitatea ca mijloc de atingere a acestui scop. Dacă inversăm paradigma, dacă vorbim de „Prosperitate prin Excelenţă“, am ieşit definitiv din spaţiul valorilor care definesc o universitate serioasă şi dedicată scopului său fundamental: educaţia.

2. Scopul meu este să nu ajung în situaţia descrisă de întrebare, e diferenţa dintre a trata o maladie şi a face profilaxia ei. Dacă vorbim de corupţie în universitate, atunci pornim de la acceptarea ideii că ea implică atât cadrul didactic, cât şi studentul. Voi face paşii necesari dezvoltării unei relaţii de parteneriat între asociaţiile studenţeşti şi rector, aici cred că e cheia. O organizaţie a studenţilor poate observa dacă plângerile la adresa unui cadru didactic sunt un fenomen sau doar un caz izolat, care poate fi susceptibil inclusiv de rea-intenţie. În egală măsură, voi sta de vorbă cu profesorul reclamat. Dar, repet, scopul meu este să nu ajung până aici. Şi nu e doar scopul meu: încă din mandatul domnului profesor Dragomir, universitatea a făcut paşi concreţi în direcţia obiectivării examinării studentului, iar un exemplu în acest sens sunt examenele scrise unice, cu test grilă, susţinute de toţi studenţii unui an de studiu.

3. Sunt chirurg şi ştiu prea bine că neştiinţa sau nesiguranţa sunt fatale atunci când ai un pacient pe masa de operaţie. Dar răspunsul punctual e simplu: da, m-aş lăsa operat, cu siguranţă, de foştii studenţi străini, care au parcurs rezidenţiatul în chirurgie sub îndrumarea mea şi au trecut filtrul examenelor mele. Vă pot da exemple în acest sens.

4. E o întrebare vastă pe care nu am cum s-o epuizez în spaţiul pe care mi l-aţi pus la dispoziţie. Noua lege a învăţământului leagă într-adevăr finanţarea de student, în sistemul public. Dar studentul nu trebuie să fie sursa unică de finanţare! Orice universitate serioasă trebuie să găsească mijloace proprii de finanţare, iar la UMF Iaşi se întâmplă deja acest lucru. Şi nu vorbesc doar de finanţarea care să asigure funcţionarea serviciilor elementare (salarii, utilităţi), ci de resurse financiare pentru dezvoltare. Avem deja o strategie pe termen mediu, asumată de Universitate sub numele „UMF2020“ – din câte ştiu e unică în România. În această strategie, proiectele cu finanţare europeană joacă rolul principal, atât pentru dezvoltarea infrastructurii Universităţii, cât şi pentru creşterea calităţii actului educaţional. Dumneavoastră vorbiţi de un „rabat calitativ“, dar iată: universitatea tocmai introduce o nouă materie în examenul de admitere. Fiţi siguri, vă rog, că nu doar eu, ci şi colegii mei din corpul academic ştim prea bine că, spre deosebire de alte profesii, dacă un medic greşeşte, se poate pierde o viaţă de om.

Interviuri realizate de Cătălin Hopulele