Război pe osemintele lui Cuza. Cei din Ruginoasa vor „repatrierea” marelui domnitor

Comunitatea locală din Ruginoasa se ia la „trântă“ cu instituţiile locale şi centrale pentru „repatrierea“ osemintelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

„Războiul oaselor“, început imediat după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, este mai actual ca niciodată printre locuitorii comunei ieşene. Aceştia vor cu orice preţ să respecte ultima dorinţă a domnului Unirii Principatelor şi să înapoieze rămăşiţele lumeşti ale acestuia, aflate în pribegie încă din anul 1944. „Între vorbele răzleţe cele mai putu înţelege principesa, fură de iertare… Ruginoasa, patrie şi copii“, spunea Elena Cuza într-un interviu acordat la începutul secoluli XX presei de la Bucureşti despre ultimele clipe din viaţa fostului domnitor. Potrivit unui document descoperit recent în arhiva bisericii din Ruginoasa se atestă faptul că osemintele domnitorului urmau să se întoarcă în comuna ieşeană de la Curtea de Argeş, unde au fost duse în 1944, cu puţin timp înainte ca ruşii să rupă frontul la Tg. Frumos.

Anul trecut, în prima zi a lunii septembrie, la cerinţele locuitorilor din comună s-a format şi un comitet de iniţiativă care să readucă osemintele lui Cuza „la locul său de veci, acolo unde sufletul său s-a contopit cu ţărâna pământului Ruginoasei. Cripta din interiorul Bisericii Domneşti «Adormirea Maicii Domnului» din Ruginoasa îl aşteaptă“, după cum au transmis membrii acestui comitet. Din acest organism fac parte cadre didactice, preoţii din comună, dar şi autorităţile locale în frunte cu Ionel Morariu, primarul comunei Ruginoasa.

Până în prezent, memoriile depuse către instituţiile abilitate spre a obţine o decizie în acest sens au fost cât se poate de evazive, au arătat reprezentanţii comitetului într-o adresă trimisă „Ziarului de Iaşi“. „Cităm din răspunsul Ministerului Culturii: «Înţelegem dorinţele de afirmare a importanţei istorice a localităţii Ruginoasa şi interesul privind atragerea vizitatorilor pe lângă Palatul Cuza, recent reabilitat şi redeschis circuitului turistic…».

Importanţa istorică a localităţii Ruginoasa este bine stabilită. Nu dorinţa de afirmare ne îndreaptă pe noi în abordarea acestui subiect, ci dorinţa cetăţenilor acestei localităţi de a respecta dorinţa de suflet a Marelui Domnitor“, au precizat aceştia. În prezent, aceştia sunt hotărâţi să facă demersuri pe lângă Primăria municipiului Iaşi, respectiv Fundaţia culturală „Mihail Kogălniceanu“ pentru a repara abuzul realizat de aceste două instituţii în luna aprilie a anului 1947. „Osemintele domnitorului Cuza au fost luate abuziv de către Primăria Iaşi şi Fundaţia Kogălniceanu de la Mănăstirea Curtea de Argeş şi amplasate la Biserica Trei Ierarhi. Nu au avut niciun document, nicio hotărâre emisă în acest sens la acea dată. Pur şi simplu au fost luate. În schimb, noi avem procesul verbal redactat în momentul când au fost evacuate osemintele din cauza războiului la Curtea de Argeş. În document se prevedea că vor fi retrimise la Ruginoasa imediat ce acest lucru va fi posibil“, spune Cristina Axinia, directorul Centrului Cultural din comună şi membră a comitetului de iniţiativă.

Unde ar putea fi puse osemintele

Unul dintre cei mai reputaţi istorici ai Iaşului consideră că demersul autorităţilor din Ruginoasa are legitimitate. Profesorul universitar Mihai Cojocariu, cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universităţii „Cuza“, crede că „repatrierea“ osemintelor trebuie realizată într-un monument funerar nou, construit special pentru a evidenţia posteritatea domnitorului. O altă opinie a universitarului ieşean este ca osemintele să fie reînhumate în soclul statuii lui Cuza din Piaţa Unirii. „Cuza ar merita. Nu să fie înmormântat într-un ungher. Ar trebui înmormântat aşa cum s-a meritat cu marii eroi ai unui popor. Trebuie un monument special conceput acestuia în parcul de la Ruginoasa. În acest fel, ar spori atractivitatea. În prezent, biserica de la Ruginoasa este lăcaş de parohie. Altul era statutul în momentul în care era capelă sturdzească, şi apoi a familiei Cuza. Totuşi, decât la «Trei Ierarhi», unde a fost depus mai curând din întâmplare în căutarea unui loc, preferabil este la Ruginoasa. Opinia mea, cel mai potrivit este la Ruginoasa, într-un monument construit din temelii. Un monument funebru. Un alt loc este vechea biserică din comună, în cripta unde l-a depus Elena Cuza în anul 1907. O altă variantă, de luat în seamă, ar fi în soclul statuii din Piaţa Unirii din Iaşi“, a opinat profesorul Cojocariu.

„Patrimonial, corect este ca istoria să fie readusă la locul faptei“

De asemenea, istoricul Andi Mihalache, cercetător în cadrul Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iaşi, împărtăşeşte în linii mari poziţia profesorului Cojocariu, aducând în discuţie principiile patrimoniale. „Din punct de vedere patrimonial, osemintele ar trebui să fie acolo unde au fost iniţial puse. Luarea acestora de la Ruginoasa a fost conjuncturală, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. A existat pericolul ca mormântul să fie profanat. Patrimonial, corect este ca istoria să fie readusă la locul faptei“. Referitor la varianta depunerii osemintelor în soclul statuii domnitorului din Piaţa Unirii, cercetătorul ieşean spune că în trecut a existat un precedent, aducând în discuţie cazul reînhumării rămăşiţelor pământeşti ale lui Gheorghe Asachi. Stins din viaţă în noiembrie 1869, Asachi a fost înmormântat la Biserica 40 Mucenici din municipiul Iaşi, situată vis-à-vis de sediul actual al filialei ieşene a Academiei Române. Ulterior, în anul 1890, osemintele lui şi ale soţiei sale, Elena, au fost reînhumate în soclul statuii din faţa şcolii care îi poartă numele, situată în faţa sediului Prefecturii ieşene.

Ar trebui construită o capelă la Ruginoasa

Nu în ultimul rând, fostul director al Institutului Naţional al Patrimoniului, ieşeanul Alexandru Muraru, crede că mai întâi trebuie tranşată problema la nivelul Mitropoliei, dar şi la Ministerul Culturii, de care aparţine în prezent Palatul de la Ruginoasa prin Complexul Muzeal „Moldova“. Totuşi, Muraru consideră că birocraţia este un mare impediment în demararea unui asemenea proiect. „Planul restaurării ansamblului de la Ruginoasa a demarat în anii ‘90. Pe lângă renovarea complexului de la Ruginoasa era şi ideea aducerii osemintelor lui Cuza.

Totuşi, din câte ştiu, terenul pe care se află mormântul şi biserica se află în afara spaţiului delimitat de monumentul Palatul de la Ruginoasa, astfel că se poate crea o problemă patrimonială. Pentru un asemenea proiect este necesar un studiu de fezabilitate. Este necesară construcţia unei capele pentru adăpostirea osemintelor fiindcă biserica de acolo este într-o stare avansată de degradare. Totuşi, fondurile pe care le are la dispoziţie Ministerul Culturii în acest an sunt reduse, iar prin construcţia unui nou imobil monumentul iese de sub jurisdicţia Institutului Naţional al Patrimoniului, care nu poate finanţa construcţii noi“, a spus Muraru reporterilor „Ziarului de Iaşi“.

Ultimele cuvinte ale lui Cuza

Numele fostului domnitor este legat de Castelul de la Ruginoasa începând cu anul 1862. Atunci, Cuza a cumpărat imobilul ca parte a moşiei ipotecate de Costache Sturza la Banca Moldovei. 52.011 galbeni a achitat Cuza fostului proprietar. Imediat după definitivarea tranzacţiei, imobilul a fost renovat, mobilat şi decorat personal de Elena Cuza (născută Rosetti), iar pentru amenajarea grădinii a fost adus la Ruginoasa un specialist german, pe numele său Mehler. Noua reşedinţă a fost inaugurată oficial de Cuza în anul 1864, cu prilejul sărbătorilor pascale din luna aprilie a acelui an. Moşia din comuna Ruginoasa servea domnitorului drept reşedinţă de vară, fiind locul unde acesta plănuia să-şi „odihnească bătrâneţile“. După cum notează regretatul istoric Constantin C. Giurescu în lucrările sale dedicate lui Cuza, la Ruginoasa „marele domn a avut singurele răstimpuri de linişte şi destindere în cei şapte ani de încordare şi de creaţie necontenită“.

Totuşi, domnitorul Unirii nu a avut şansa de a-şi petrece ultimii ani ai vieţii la moşia de la Ruginoasa. Abdicarea forţată din februarie 1866 şi exilul impus de elita politică, potrivnică reformelor acestuia, au dus ca fostul domnitor al Principatelor Unite să treacă la cele veşnice departe de casă, în oraşul Heidelberg din Germania, pe data de 15 mai 1873. Conform mărturiilor persoanelor care au stat la căpătâiul muribundului, Cuza ar fi menţionat şi localitatea ieşeană. „Între vorbele răzleţe cele mai putu înţelege principesa, fură de iertare… Ruginoasa, patrie şi copii“, spunea Elena Cuza într-un interviu acordat la începutul secoluli XX presei centrale. La zece zile distanţă de la data morţii sale, trenul ce purta sicriul cu rămăşiţele pământeşti a pornit spre Ruginoasa. Astfel a început lungul pelerinaj al osemintelor marelui domnitor. „Ce altă dovadă mai vie decât aceea că la 29 mai 1873 Principele Alexandru Ioan Cuza a fost înmormântat în cavoul aflat lângă Biserica Domnească, nepunându-se în discuţie altă variantă? Ce dovadă mai vie este însăşi existenţa mormântului domnitorului la câţiva metri de Biserica Domnească în care s-a odihnit până în anul 1907 şi de cripta din interiorul bisericii care l-a găzduit până în 1944 alături de mama sa, cei doi fii, fratele şi un unchi? Desigur, o datorie de onoare şi patriotism ne-ndeamnă pe toţi cei care avem puterea şi bunăvoinţa să îndeplinim ultima dorinţă a Domnului Românilor pentru ca sufletul său să se odihnească în liniştea pe care şi-a dorit-o la Ruginoasa“, a transmis „Ziarului de Iaşi“ grupul de iniţiativă din comună.

Armata a dus osemintele la Curtea de Argeş

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, preţ de şase luni de zile, comuna Rugionasa s-a aflat pe linia I a frontului. În anul 1944, când s-a rupt frontul, pentru a nu fi profanate de Armata Roşie aflată în ofensivă, osemintele domnitorului, cât şi ale familiei sale au fost transportate, alături de lucrurile de preţ ale bisericii care îl adăpostea, la Mănăstirea Curtea de Argeş de către Corpul V al Armatei Române, condus de generalul Florescu. La 29 mai 1944, osemintele domnitorului şi ale familiei sale au fost predate preotului Prorosinghel Clement Pânzaru pe bază de proces-verbal. Iniţiativa ofiţerilor români s-a dovedit întemeiată, atât Biserica Domnească, cât şi Palatul de la Ruginoasa fiind ruinate în urma confruntărilor armate. După încheierea ostilităţilor, preotul Gheorghe Popovici din Rugioasa a început o muncă asiduă şi anevoiasă de renovare a bisericii cu intenţia grabnică de a aduc osemintele familiei Cuza înapoi acasă, ne-a relatat Cristina Axinia, membră a comitetului local.

Astfel, potrivit cercetărilor recente întreprinse în arhive de aceasta, într-un document din data de 19 mai 1945, preotul Popovici primea din partea Episcopiei Argeşului confirmarea că osemintele se aflau în „păstrare cu toată grija până (Ruginoasa – n.r.) va avea posibilitatea de a le ridica“. Încrezători în promisiunile primite, locuitorii comunei au muncit pentru refacerea lăcaşului de cult. Totuşi, vestea că rămăşiţele pământeşti ale domnitorului vor fi duse direct la Iaşi a bulversat comunitatea din Ruginoasa acelor vremuri, a mai spus directoarea Centrului Cultural din comună. Locuitorii comunei s-au revoltat şi au trimis memorii inclusiv Consiliului de Miniştri.

Scrisoare către Dr. Petru Groza

Un astfel de document inedit, datat la începutul anului 1947, a fost descoperit în arhiva Bisericii Domneşti de Axinia:

„Domnule Prim Ministru,

Subsemnaţii locuitori din comuna Ruginoasa şi din împrejurimi, care au fost în zona celui mai crâncen război, care ne-a dărâmat nu numai casele noastre dar şi bisericile, şcoalele şi celelalte instituţii, venim prin aceasta a vă arăta că: în biserica din Ruginoasa au odihnit rămăşiţele pământeşti ale lui Cuza Vodă şi fiilor săi, prinţii Alexandru şi Dimitrie. Au fost evacuate şi se găsesc acum la Curtea de Argeş.

Am fost informaţi că un grup de domni, care-n timpurile aceste grele s-ar putea ocupa şi cu altceva – pentru binele Ţării şi-au pus în minte, să-l ducă pe Vodă Cuza şi să-l aşeze la Sf. Mitropolie de la Iaşi, cu care n-are nici o legătură.

Noi am aşteptat ca Românii de pe întregul întins al Ţării să pue mână de la mână să repare biserica de la Ruginoasa şi să-l readucă pe Vodă, să-l aşeze în cavoul, unde el a lăsat prin testament să fie îngropat. Domnii de la Iaşi aici să-şi dea obolul, nu să facă cheltuieli zadarnice cu un nou cavou. Locul lui Vodă Cuza aici se găseşte, în pământului Ruginoasei. Aici îl ştiu românii, cum îl ştiu pe Ştefan cel Mare la Putna şi pe Alexandru cel Bun la Bistriţa. Noi cerem cu insistenţă la Dvs cu autoritatea domniei Sale, domnului Prim Ministru Dr. Petru Groza – Bucureşti. Dvs să hotărâţi a se repara biserica de la Ruginoasa şi a se aduce rămăşiţele pământeşti ale lui Vodă Cuza şi aşeza în cavoul unde el a lăsat să se odihnească pentru totdeauna“.

A fost şi varianta înhumării la Eternitatea

Studiind cu atenţie documentele din epocă, Axinia spune că nu se regăseşte nicio decizie luată în acest sens, dar osemintele lui Cuza au fost ridicate abuziv pe 3 aprilie 1947 de la Curtea de Argeş şi transportate la Iaşi de către Fundaţia culturală „Mihail Kogălniceanu“, cu sprijinul Primăriei Iaşi. Intenţia Fundaţiei şi a Primăriei ieşene era ca fostul domnitor să fie reînhumat altături de fostul său sfetnic, Mihail Kogălniceanu, în cripta situată în cimitirul „Eternitatea“ din municipiul Iaşi. Totuşi, conjunctural, osemintele fostului domnitor au ajuns la Biserica „Trei Ierarhi“, unde se află şi astăzi în pribegie, departe de locul unde dorea să se odihnească pentru eternitate, potrivit opiniei comitetului din Ruginoasa.