Să tranșeze judecătorii tineri, necăsătoriți și fără copii divorțurile? Drama unui medic

De mai bine de doi ani, me­dicul ieşean Stelian Mihai Asaf­tei, de la Spitalul Clinic de Ur­genţă „Sfântul Spiridon“, se luptă în instanţă pentru a-şi putea vedea fetiţa de 6 ani. Doctorul ieşean spune că trece printr-un adevărat calvar deoarece judecătorii din judeţul Bacău au pronunţat mai multe sentinţe în urma cărora dreptul de a-şi vizita copilului i-a fost restrâns. În prezent, doctorul Asaftei îşi poate vizita copilul de două ori pe lună, câte două ore, având drept de vizită şi în vacanţa mare a copilului. Ieşeanul se luptă în instanţă să îşi poată vedea mai des fetiţa încă din 2015, conflictul juridic fiind purtat cu fosta sa soţie.

Deciziile judecătorilor

Calvarul medicului începe în toamna anului 2014, atunci când pe rolul Judecătoriei Bacău este înregistrat dosarul de divorţ dintre el şi fosta sa soţie, Petronela C. Despărţirea celor doi a fost una cu scandal, pe rolul organelor judiciare din Bacău fiind înregistrate multiple plângeri şi de o parte, şi de cealaltă, fără ca ni­meni să fie efectiv trimis în judecată. Medicul ieşean a reclamat, de pildă, că a fost agresat fizic de către socrul său, o persoană catalogată ca fiind „influentă“ în municipiul Bacău.

La începutul anului 2015 este pronunţată o primă soluţie a justiţie în privinţa programului de vizită a copilului. Medicul putea atunci să îşi vadă copila „în fiecare zi de luni, marţi, miercuri din săptă­mână, între orele 16-21, în cea de-a doua şi a patra săptămână din lună, iar în prima şi a treia săptămână din lună în fiecare zi de marţi, cu posibilitatea de­plasării minorei“.

Fosta soţie a doctorului nu a fost însă mul­ţumită de soluţia judecătorilor, formulând apel, respins de in­stanţa superioară. Continuă însă procesul de divorţ, pe fond, programul de vizită fiind modificat de mai multe ori. După o serie de decizii pe care medicul Asaftei le consideră aberante, justiţia din Bacău decide, prin vocea unui judecător de aproximativ 30 de ani, ca medicul ieşean să aibă legături personale cu fiica sa „în a doua şi a patra zi de miercuri din fiecare lună, cu posibilitatea deplasării minorei şi în afara domiciliului acesteia, însă pe raza municipiului Bacău“.

Se mai stabileşte, de asemenea, ca fata să poată veni la tată în primele două săptămâni ale lunilor din vacanţa de vară. Medicului i s-a mai permis să o poată vizita pe minoră timp de trei ore la ziua ei de naştere şi la onomastică. Întreaga telenovelă nu s-a sfârşit însă, procesul continuând la Tribunalul Bacău.

Ce spune doctorul

„Deciziile a doi judecători, care nu cred că sunt părinţi –  iar dacă sunt e şi mai grav, au pecetluit în mod abuziv relaţia afectivă cu fetiţa mea. Domniile lor au considerat că este suficient ca timpul petrecut cu fetiţa mea să se reducă la patru ore pe lună şi la două weekenduri. Ceea ce nu ştiu domnii judecători, e ca prin această decizie strâmbă au privat un copil să aiba o relaţie firească şi armonioasă cu propriul tată. Au împiedicat un copil să simtă că are un tată alături de ea. Prin această decizie au hotărât că este mai bine să nu dezvolte o relaţie afectivă şi stabilă cu tatăl“, ne-a spus medicul Asaftei.

La rândul ei, avocata Claudia Tun, care îl reprezintă pe medic, a catalogat decizia ca fiind „un abuz emoţional“, deoarece rezultatul ei este privarea copilului de o relaţie afectuoasă cu tatăl. Avocata a ridicat în discuţie şi o posibilă lacună a legislaţiei româneşti: faptul că sunt jude­cători foarte tineri, fără experienţă de viaţă, care tranşează divorţuri şi stabilesc ce e mai bine pentru copii, în condiţiile în care nu au fost căsătoriţi şi nu au copii.

„Astfel de dosare implică experienţă de viaţa, de familie, nu poate niciodată o persoană care nu are copii, care nu este căsă­torită, care nu a dezvoltat nişte relaţii de afectivitate, să judece relaţiile afective dintre un pă­rinte şi un copil. Pentru că nu este capabil. El nu a trăit lu­crurile alea“, e de părere Clau­dia Tun, care consideră că ar fi utilă reglementarea unor complete specializate, formate doar din anumiţi judecători, care să tranşeze speţele de acest gen.

„Penalul e penal, proprietatea e proprietate, dar, în momentul în care ajung să vorbesc despre re­laţii de afectivitate dintre părinţi şi copii, este mai mult decât un Cod Civil. Implică o mulţime de relaţii sociale care creează nişte repercusiuni sau nişte consecinţe pe care tu trebuie să ţi le asumi ca judecător. Consecinţa în cazul acestei hotărâri este că acest copil a fost privat de dragostea tatălui şi de a dezvolta o relaţie cu el“, a încheiat Tun.