Lungul drum al noptii catre zi

Intreaga lui viata (de 89 de ani) – derulata intre 1891 si 1980, adica intr-un interval de cristalizare atit a ideologiei moderniste, cit si a celei postmoderniste – a constituit un efort (pe alocuri supraomenesc) de miscare dinspre "noaptea" existentei marginale catre "ziua" libertatii creatoare. Miller ilustreaza (poate cel mai pregnant intre autorii moderni) vointa titanica de a deveni scriitor si, mai ales, de a trai ca un scriitor. Nonconformist pina la anihilarea instinctului de conservare, el refuza orice forma de "prizonierat" social, urmindu-si – frecvent, pe paliere existentiale insalubre, aparent suicidale – destinul creator. Invie din propria cenusa, transformindu-si experienta boema, de individ periferic, iesit din conturul tipologiilor sociale, in material estetic. Viata sa (investita cu sens artistic) e materia prima a miilor de pagini epice, lasate de prozator, pagini in care biograficul si fictionalul se combina, dupa regulile modernitatii, pina la indistinct.

Formarea unui scriitor

Decizia Poliromului de a publica opera lui Miller (in "serie de autor") mi se pare o initiativa culturala remarcabila. Aparitia recenta (in traducerea Antoanetei Ralian), integral (1.500 de pagini!), a trilogiei The Rosy Crucifixion/Rastignirea trandafirie (Sexus/Sexus, Plexus/Plexus, Nexus/Nexus) va ramine, de departe, drept momentul de virf al literaturii universale, in Romania, in anul 2010. Cele trei romane (redactate la maturitate, intre 1949 si 1960) refac traseul biografic al scriitorului de la primul lui divort (din anii premergatori Primului Razboi Mondial) si pina la plecarea sa in Franta (in 1930). Interesant, ele reiau crimpeie existentiale explorate si in Tropic of Capricorn/Tropicul Capricornului (volum aparut initial la Paris, in 1938, si apoi in Statele Unite, dupa o indelungata interzicere "pentru obscenitate", rezolvata insa, in 1961, cu celebrul "proces pentru pornografie", unde autorul are cistig de cauza, textele sale clasificindu-se, din acel moment, oficial si juridic, ca "literatura"), si completeaza puzzle-ul existential deschis cu primul roman de succes, Tropic of Cancer/Tropicul Cancerului (publicat, la Paris, in 1934 si, in America, in 1961), unde Miller se ocupa, fictional, de deceniul petrecut in Franta (1930-1940). Impreuna cu cele doua Tropice…, Sexus, Plexus si Nexus alcatuiesc partea fundamentala a fenomenului millerian: ofera o viziune asupra anilor "devenirii" artistice a autorului si definesc nucleul operei lui.

Viata lui Henry Miller, de la inceputul secolului si pina in 1940 (cind revine in SUA, dupa un semnificativ exil parizian), adica, practic, din copilarie si pina la virsta de cincizeci de ani, constituie o intensa si dramatica perioada initiatica, legata nu atit de formarea unui individ, cit, asa cum spuneam, de formarea unui scriitor. Trilogia amintita si Tropicele… – romane gigantice, care investigheaza acest interval, cu detaliile lui adesea sordide – ar putea sa fie citite in varianta unui joyceian "portret (american) al artistului in tinerete". Experimentul epifanic, transfigurarea estetica a realitatii imunde si nevoia de iesire din istoria comuna sint la fel de prezente (probabil ca intr-o forma chiar mai acuta!) la Miller ca si la Joyce. Tinarul new-yorkez, provenit dintr-o familie simpla (cu descendenta germana), dominata de o mama autoritara, se casatoreste devreme (si are si un copil), realizind, in scurt timp, ca existenta sociala obisnuita nu este inscrisa in genele sale. Divorteaza (in Sexus), esuind totodata si in postura de parinte (desi isi iubeste fetita, amintindu-si de ea mereu cu durere, o evita, nereusind sa-i plateasca nici macar pensia alimentara). Se recasatoreste cu o femeie construita dupa profilul lui psihologic boem (o actrita cu similare impulsuri asociale), Mona (in trilogie), June (in realitate) pe numele ei. Mona/June ii intelege dorinta de evaziune din viata comuna si il incurajeaza sa renunte la orice angajament social, sa devina un parazit de lux.

Pentru Miller, aceasta este existenta ideala (spune, la un moment dat, in Plexus, cu un oarecare cinism, ca se simte "ca un pasa" atunci cind activitatile sale diurne se reduc la mincare rafinata, somn pe saturate si partide de sex). Pleaca dimineata la Gradina Zoologica, asezat dominator la nivelul doi al autobuzului, de unde contempla multimea de "sclavi" ce alearga, apasati, spre slujbele lor mutilante sufleteste, apoi merge la spectacole de teatru si/sau film, pentru a reveni, pe seara, acasa, la un ospat regal. Asemenea delicii vin, se intelege, cu un pret. Henry si Mona se afla intr-o permanenta cautare de bani. Isi tapeaza prietenii de sume mari si mici, mint, se indatoreaza, cersesc si dorm, uneori, in spatii insalubre. Intr-un final, sotia incepe sa se prostitueze cu acordul tacit al sotului. Nimic insa nu li se pare prea mult celor doi in schimbul minunatei libertati. Miller trebuie sa devina neaparat scriitor, iar arta nu se poate realiza in regim de constringere sociala. Henry are, in viziunea Monei (care, in ciuda compromisurilor sexuale, isi iubeste enorm partenerul), un destin spiritual (chiar daca el nu se observa imediat), fiind menit sa pluteasca deasupra umanitatii decazute, sa o contemple comprehensiv si sa o descrie revelator. Prozatorul amina totusi mult asumarea "menirii", degustind, un timp, placerile colaterale ale "formarii" scriitoricesti propriu-zise. Efectele secundare nu-l pot distrage din beatitudinea evaziunilor existentiale.

Cuplul ajunge, desigur, si in mizerie absoluta, trecind prin perioade de separare (dictate de nevoile financiare). Henry pleaca in Florida, cu citiva prieteni, si cunoaste degradarea ultima: cerseste mincarea stricata din supermarketuri. Revine in casa parintilor, unde traieste din veniturile de croitor ale tatalui sau. Scrie acum frenetic, dar nu reuseste sa publice. Spre sfirsitul anilor douazeci, pleaca in Franta (la inceput, e impreuna cu Mona, apoi ramine singur), unde saracia continua. Apar tensiunile intre cei doi soti, generate, paradoxal, de un sentiment al tradarii emotionale (relatia homoerotica dintre Mona/June si personajul Anastasia, in Nexus, in realitate, Jean Kronski). Henry divorteaza pentru a doua oara, incepind, la Paris, o relatie cu Anais Nin (relatie descrisa, cu amanunte grafice, in Tropicul Cancerului). Anais il va ajuta sa publice acest prim roman, cu banii lui Otto Rank. La debutul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Miller revine in America, stabilindu-se in California. Dupa 1961 (in urma "procesului pentru pornografie", din care iese invingator), devine scriitor recunoscut si in Statele Unite (romanele tiparite anterior la Paris ii apar si aici, bucurindu-se de un succes imens). Moare, in 1980, ca un adevarat star (in ultimii ani de viata, relatia cu starleta "Playboy", Brenda Venus, este puternic mediatizata, iar Warren Beatty joaca, alaturi de el, intr-un film). Lunga noapte initiatica se transformase, in sfirsit, in zi stralucitoare.

Punctul unde biograficul si fictionalul intra in jonctiune

De aceea, se poate constata ca trilogia Rastignirea trandafirie (dublata de Tropice…) reprezinta segmentul central atit din opera, cit si din existenta lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul si fictionalul intra in jonctiune, intr-o imagine de sublima impletire. De altfel, aici trebuie localizata si convingerea artistica a autorului lui Black Spring/Primavara neagra (convingere implicita, nu explicita, desi prozatorul a scris si nenumarate eseuri de critica si teorie literara): in capacitatea realului de a se metamorfoza literar si, totodata, in disponibilitatea literaturii de a suplini istoria bruta. Miller a fost un onirist (isi nareaza cu voluptate visele bizare – un interesant prototip pentru Mircea Cartarescu!) inclinat spre migrarea permanenta din real in fictional, pina cind cele doua falii ontologice inceteaza sa mai fie complementare, ajungind indistincte. Romanul al doilea al trilogiei, Plexus, sugereaza, cu precadere, acest transfer de perspectiva. Existenta naratorului/autorului/personajului Henry Miller se refugiaza, cu obstinatie, in text, iar textul invadeaza existenta, transfigurind-o total. Postmodernismul isi extrage, epic, cu certitudine, seva (si) din opera scriitorului brooklynez (influenta lui Miller asupra beatnicilor – si, in special, asupra lui Kerouac – este admisa de istoricii literari americani; totusi, impactul merge chiar mai departe, pina la Barth si Hassan). Astfel, el a devenit nu numai un nume international, ci si o referinta istorica.

Sa recunoastem deci: istoria este un pervers deus ex machina! La o asemenea intorsatura de destin, Henry nu ar fi putut visa in noptile tineretii lui de boemie nebuna.

Henry Miller, Sexus, traducere din limba engleza de Antoaneta Ralian,
colectia "Biblioteca Polirom. Seria de autor «Henry Miller»",
Editura Polirom, 2010

Henry Miller, Plexus, traducere din limba engleza de Antoaneta Ralian,
colectia "Biblioteca Polirom. Seria de autor «Henry Miller»",
Editura Polirom, 2010

Henry Miller, Nexus, traducere din limba engleza de Antoaneta Ralian,
colectia "Biblioteca Polirom. Seria de autor «Henry Miller»",
Editura Polirom, 2010

Publicitate și alte recomandări video